Vă vorbește comandantul aeronavei

ADIS9001

„Bună ziua. Vă vorbește comandantul aeronavei. Stimați pasageri, tocmai am fost informați că la Cluj ceața s-a întețit, vizibilitatea fiind de 100 de metri. În aceste condiții putem fie să așteptăm vreme mai bună, fie …nu știu ce să vă mai spun.”

Sigur că m-am amuzat, sigur că nu ar trebui ca un comandant de aeronavă să fie antrenat în „public speaking”, și, absolut sigur, nu consider că un avion ar trebui să decoleze dacă omul care-l pilotează știe că la destinație nu se poate ateriza. De bună seamă, încă nu s-a văzut avion să rămână-n aer, da’ orișicât…

Pe de altă parte, de când am legătură cu Clujul, adică din 2008 încoace, fiecare toamnă e despre ceața de pe Someș și despre zboruri întârziate. Seamănă a neputință. Seamănă a lecție despre răbdare. Mi-ar plăcea să aflu dacă există soluții, dar nu știu pe cine să întreb.

Un meniu Seria 7

BMW Forbes Brunch

Colaborarea mea cu BMW Group nu se referă doar la a conduce mașini foarte bune și a sta la cuminte la poză. Uneori mi se dă ocazia să gătesc pentru evenimente concepute de sau pentru brand, așa cum a fost Elite Brunch by Forbes, eveniment organizat la Stejarii Country Club pentru BMW România. Am colaborat bine cu echipa restaurantului, condusă de chef Martin White și am reușit să organizăm bine meniul de șapte feluri, în ciuda faptului că a trebuit să coordonez mis-en-place-ul (pregătirea ingredientelor) prin telefon.

Am deschis masa cu scoici Saint Jaques fripte pe plită, simplu, cu unt și sare. Lângă ele, piure din conopidă, piele de biban de mare (crocantă) și o reducție din ceai de tei.

img_4029

A urmat bibanul de mare marinat 24 de ore într-un amestec de sfeclă roșie, sare, zahăr și coriandru, îndoțit de linte neagră condimentată  asiatic (Sud-est) și un sos cu cerneală de sepie.

Biban

Felul următor, tot simplu: file de sardină pe plită, cu sare, piure din coajă de lămâie și scrijele de cartofi crocante.

Sardine

Odată cu următorul fel am început să răspund provocării lansate de Nespresso, partener al evenimentului, care au venit cu o idee pe care o propun periodic bucătarilor cu care lucrează la nivel mondial, respectiv asocierea cafelei cu mâncarea. Eu am preferat să pun cafeaua direct în mâncare și am început prin a combina sosul demiglace făcut de noi, cu o reducție de cafea. Am pus sosul lângă momițele de vițel servite cu piure de mălai.

Momițe

După momițe am tratat oaspeții cu vită japoneză, wagyu (care înseamnă exact același lucru) importată chiar din Japonia de partenerul meu, Gurmand Apetit. Vita, extrem de marmorată, gătită medium rare și servită cu hribi fripți cu cimbru, unt și sare, garnisită cu pastă de susan negru și cafea măcinată (una dintre varietățile folosite de Nespresso). Peste carne, felii subțiri de trufă albă românească, foarte aromată, foarte densă. O surpriză plăcută pentru mine.

Wagyu

Pentru desert n-am mai avut timp de poze, dar vă povestesc pe scurt: pre-desert- geluri din mango, zmeură și fructul pasiunii, servite cu cioburi de bezea. Desert: cremă de cafea, mousse de ciocolată, dulce de leche. Apoi am fost urcat într-un BMW seria 7 și dus de urgență la gară. Aveam tren spre Sinaia, unde se desfășura a doua zi a conferinței Cook your own bussines, și de unde plecasem cu o noapte înainte pentru a mă asigura că brunch-ul promis va fi livrat onorabil.

Wagyu

Asta a fost tot, mulțumesc frumos.

Wagyu grill

Două lecții și o bucurie de la Cook Your Own Business

14859373_1029047613884512_730574277_o-1

2016 e pentru mine anul acțiunilor curajoase/nebunești. M-am implicat în toate proiectele cu care am rezonat din primul moment și am reușit să generez proiecte cu care să rezoneze apropiații mei, suficient de tare încât să se transforme în acțiune.  Așa a apărut și conferința Cook Your Own Business, un eveniment dedicat celor care își doresc o afacere în aria culinară și nu știu de unde să înceapă sau, dacă au început deja, nu știu cum s-o urnească din loc. Mi-am dorit ca, în primul rând, cei de acolo să știe la final dacă vor să se bage într-o chestiune complicată cum poate fi deschiderea unui restaurant. Că-s multe alte variante de făcut bani mai ușor, mai repede și mai sigur. Apoi mi-am dorit să afle la prima mână ce înseamnă respectul pentru clienți și de ce ar trebui să devină o religie pentru oricine lucrează în servicii. Și nu în ultimul rând, să înțeleagă că, dacă-ți place domeniul și simți că acolo te vezi și peste 10 ani, chiar dacă nu-i ușor, e frumos. 

Simt să dau mai departe ce am învățat în anii ăștia de gătit în multele bucătării în și pentru care am lucrat. Partea faină e că am plecat de la Sinaia cu o serie de lecții și mai ales, cu bucuria că suntem pe drumul cel bun. Așadar, ce am aflat eu de la Cook Your Own Business, stând pe scaunul participantului, nu pe cel al vorbitorului?

Iată:

 Este foarte bine că oamenii vor să înțeleagă mai bine domeniul înainte să se arunce la deschis restaurante, că vor să facă lucrurile așa cum trebuie de la bun început în loc să îl ia în brațe pe “merge și așa” sau să adopte filozofia reparatului din mers (care nu-i rea în lipsa de alte opțiuni, dar e mereu bine să ai mai puțin de reparat). Am plecat de acolo cu o nouă înțelegere și bucuros. Le mulțumesc tuturor celor care au fost la conferință, au vorbit deschis despre dorințele și temerile lor și nu s-au lăsat decurajați de “dușul rece” administrat sub forma răspunsului la unele întrebări. 

N-am fost surprins să aflu că mulți dintre participanți își doresc să evadeze din sistemele bine unse și bine puse la punct ale corporațiilor pentru a porni pe cont propriu și ar risca tot ce au pus deoparte în ani grei de muncă. Am înțeles că un sistem, oricât de bine ar fi construit și prezentant, dacă-i o cușcă, fie ea și de aur, tot nu va putea ține oamenii captivi acolo. Libertatea de a face ce visăm e în fiecare dintre noi. Că visează tot mai mulți la o afacere în mâncare este extraordinar, eu văd în asta potențialul de a crește standardele pentru farfuriile care ies din bucătărie și ajung pe masa clientului în anii viitori. E de bine. 

Am înțeles că e important curajul, dar în lumea de astăzi nu este suficient pentru o afacere gastronomică de succes. E bine să mergi până în pânzele albe pentru ideea ta și să te hrănești cu pasiune, am făcut și eu asta, dar e și mai bine ca înainte să pleci spre pânzele albe să pui pe hârtie un plan de afaceri, să-ți iei  un bucătar bun care să știe și gastronomie, și-un pic pe business, un contabil competent, un avocat bine pregătit, o echipă de comunicare eficientă. Drumul până în pânzele albe poate va fi la fel de lung, dar mult mai ușor.  

Am plecat de la conferință cu ideea că am mers mult în direcția bună, dar nu suntem nici la jumătatea drumului: streetfood-ul nu are încă legi bine puse la punct, deși este un domeniu de interes, încă avem antreprenori care nu știu cu ce se mănâncă o afacere cu mâncare și încă avem bucătari care nu-s curioși și nici nu vor să fie. Dar măcar acum nu mai suntem pe poteca pe care rătăceam acum câțiva ani, ci am intrat pe autostradă și avem unde să accelerăm. 

Dacă ați fost la conferință și aveți impresii de împărtășit sau întrebări de adresat, le aștept cu bucurie. 

Să fim sănătoși!