Category Archives: #HADEANRUN

Farsa din duminica alegerilor

noi-3

Povestea asta nu-i despre alegeri, dar ar putea să vă ajute pe termen scurt, mai ales dacă, la fel ca majoritatea oamenilor din jurul meu, intrați în depresie după fiecare sesiune electorală. Ieri, după vot (apropo, la ieșirea din secția de votare, Vladimir a întrebat-o pe maică-sa dacă a „vomat”, ceea ce nu-i departe de realitate), am mers cu ai mei în parcarea mallului Promenada. Ne doream un prânz cu mâncare din rulotă, ceea ce am și obținut. Pe lângă prânz am obținut și dovada faptului că fiul nostru va fi un bun farsor, la fel ca bunicii lui, la fel ca străbunicii lui de parte bărbătească. Ne-am amuzat, iar eu unul m-am și bucurat să văd că la nici trei ani îl duce capul să regizeze genul acesta de divertisment. Mă plimbam cu el prin fața rulotelor cu mâncare când s-a uitat la mine și mi-a spus: tati, vreau să te duci mai departe, să rămân singur. L-am ascultat, dar am rămas atent la el. În câteva secunde a trecut o doamnă prin fața lui. I-a dat atenție doar o secundă, cât să observe el, care a luat instantaneu o față de milog. Ea l-a întrebat ceva (nu știu ce, era cu spatele la mine), iar el, cu aceeași expresie tristă, i-a răspuns: i-am pierdut pe mami și pe tati. Panică! Doamna s-a îndreptat de spate și a început să se uite în jur cu o expresie de îngrijorare pe chip. A dat cu ochii de mine, i-am făcut semn să stea liniștită și am continuat să-mi observ copilul. În mai puțin de un minut a mai făcut două victime, pe care le-a și luat la povești după ce am lămurit situația. Dincolo de amintirea plăcută a unui lucru amuzant, nu am altă concluzie decât acest gând: m-aș bucura să nu-i stric apetitul pentru imaginație prin discuții prea timpurii despre adevăr, responsabilitate și consecințe, cu atât mai mult cu cât încă nu mi-e clar nici mie ce-s acelea. Să fim sănătoși.

Alergarea pe căldură

img_8901.jpg

Experiența mea de alergător nu e vastă, abia dacă am alergat patru maratoane oficiale și practic felul acesta de mișcare de 5 ani. Totuși, am reușit să desprind câteva învățăminte despre alergarea pe orice fel de vreme poate să ofere clima de la noi. Am prins alergări de la -17 Celsius la +40. Pentru sportivul amator sunt condiții extreme și dacă vrei să treci cu bine peste o alergare de 5, 10 sau 20 de kilometri într-o zi cum e cea de azi (la 9 dimineața erau 25-26 de grade Celsius), e bine să ții cont de câteva detalii:

Ascultă-ți trupul. Dacă vrea pauză, dă-i. Nu te opri, doar mergi. Nu alerga cu încălțăminte fixă pe picior, o jumătate de număr mai mare ajută. Ajută oricum, dar pe căldură cu atât mai mult. Bea apă de fiecare dată când simți nevoia, înghițituri mici. O să înveți repede că un litru de apă, fie că-i în mână, fie că-i în stomac, mai mult încurcă. Poartă o șapcă, chiar dacă ai senzația că alergi pe la umbră ori pare că-s nori pe cer. Nu-ți forța inima, nu si nimic de demonstrat.

#hadeanrun

img_9732.jpg

Alergarea mi-a salvat viața și o face în continuare. Au trecut deja cinci ani de când alerg constant. Am avut accidentări, creșteri și scăderi de formă, am făcut greșeli de începător chiar și după trei ani. Uneori alergarea înseamnă sânge, bășici, unghii căzute și durere-n mușchi ori articulații. Cu toate astea, n-am încheiat niciodată o alergare, oricât de lungă sau grea ar fi fost, cu gândul că n-aș lua-o mâine de la capăt. Poate e sindromul Stockholm și m-am atașat de agresorul meu, habar n-am, cert e că agresorul acesta m-a ajutat să las în urmă zeci de kilograme, nenumărate gânduri negre și la fel de nenumărate gânduri bune. Cred că alerg pentru că-mi place metafora din actul acesta. Toate-s bune, dar e bine să le lași în urmă când vine vremea. 

E un blog supertare

img_4293-1.jpg

…doar că nu știe nimeni. Așa se rezumă discuția cu echipa din spatele hadean.live. Și cu asta ați aflat că-i treabă de echipă, ca toată munca mea din ultimii ani. Ca toată munca mea, punct. Cine se descurcă singur cu toate, mâna sus. Cine nu, poate fi puțin recunoscător, dacă are cui, dacă are cum. Eu știu că am. Mulțumesc.