#hadeanrun

img_9732.jpg

Alergarea mi-a salvat viața și o face în continuare. Au trecut deja cinci ani de când alerg constant. Am avut accidentări, creșteri și scăderi de formă, am făcut greșeli de începător chiar și după trei ani. Uneori alergarea înseamnă sânge, bășici, unghii căzute și durere-n mușchi ori articulații. Cu toate astea, n-am încheiat niciodată o alergare, oricât de lungă sau grea ar fi fost, cu gândul că n-aș lua-o mâine de la capăt. Poate e sindromul Stockholm și m-am atașat de agresorul meu, habar n-am, cert e că agresorul acesta m-a ajutat să las în urmă zeci de kilograme, nenumărate gânduri negre și la fel de nenumărate gânduri bune. Cred că alerg pentru că-mi place metafora din actul acesta. Toate-s bune, dar e bine să le lași în urmă când vine vremea. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *