Cum văd eu chestiunea asta cu cererea și oferta

Se tot vorbește atât în restaurație, cât și în alte tipuri de afaceri că trebuie să oferi ce îți cere piața. Chestiunea asta cu cererea și oferta eu o văd un pic diferită.

În sensul că nu mă prea interesează ce ceri. Mă interesează doar ce știu eu să fac. Eu nu pot să-mi pun pasiunea în năcazurile tale. Pot s-o pun în bucuria mea de a face ceva. Și cam așa îmi tratez clienții chiar dacă poate să pară arogant. Nu e arogant deloc, dimpotrivă, e foarte multă umilință. Eu doar asta știu să fac. Și pun pe masă în fiecare zi ceva-ul ăsta pe care știu să-l fac. Și mă bucur foarte tare dacă cineva îl și cumpără. Dacă fac asta ca hobby, nu am niciun fel de problemă. Dacă fac asta ca profesie, sigur că îmi doresc foarte tare ca cineva să cumpere lucrul ăla pe care îl fac eu, dar n-o să încep să lucrez la mintea celuilalt, o să încep să lucrez la mine și la produsul pe care-l fac. O să încerc să văd și altă variantă.

Pentru că e imposibil să nu găsești în tine bucuria de a face o mulțime de lucruri. Noi suntem echipați pentru chestiunea asta. Să găsim în noi bucuria de a face o mulțime de lucruri diferite. Nu suntem șoarecele care aleargă în cușcă întruna, chiar dacă uneori ne comportăm astfel.

Pâinea este esență de viață

paine-Adi-Hadean

Mie mi-e dragă pâinea. Îmi place pâinea pe care pot s-o mănânc goală, fără nimic altceva. Și asta caut la o pâine, să o pot mânca fără nimic.
La MEATic, restaurantul meu din Oradea, coacem pâine pentru oaspeții restaurantului. E o pâine cu maia și cu hidratare 75 %. Iese foarte bine, iese foarte gustoasă. Și facem pâinea asta din mai multe motive.

Mie nu-mi place pâinea pe care o mănânc de obicei la restaurant. Pentru că de cele mai multe ori e o pâine sub standardul meu de bucurie, nu sub standardul meu tehnic. E o pâine parcă lipsită de viață și mie mi se pare asta foarte grav pentru o pâine. Pâinea e mai mult decât un șurub.

Pentru mine, om crescut în țara asta, pâinea este esență de viață, dacă vreți. Și am nevoie să simt că a fost făcută cu băgare de seamă și cu dorința de a da viață mai departe. Eu de asta fac mâncare, pentru că am dorința de a da viață mai departe, nu fac asta din alt motiv. Pentru că în realitate marjele mele de profit nu sunt chiar atât de mari.

paine-Adi-Hadean

Generația care se descurcă

generatia-care-se-descurca

Mă uit la copiii de 3-4 ani cât de bine sunt pregătiți pentru viață față de cum eram noi la vârsta lor. Saltul evolutiv în mentalitate și în felul în care percepem viața este unul destul de mare. E adevărat că salturi evolutive au fost pe tot parcursul istoriei, pentru că dacă n-ar fi fost, dacă oamenii nu ar fi evoluat, încă mai căutam și astăzi cum să facem roata sau cum să aprindem un foc. Sau cum să păstrăm focul aprins venit de la fulger.

Noi facem parte din această evoluție și vrem să acceptăm sau nu, trebuie să facem un pas înainte, pentru că vin din urmă generațiile astea care-și doresc altceva și care se tem tot mai puțin să spună nu. Și care se tem tot mai puțin să se abțină. Dacă avem o datorie pe lumea asta, asta-i datoria noastră pentru rasa umană: să îi lăsăm pe cei care vin după noi să experimenteze ceva nou, să nu-i oprim, să nu-i blocăm.

Oricum vor experimenta ceva nou. Dacă nu vom face noi, o să-și facă singuri. Fiul meu care are 3 ani, vorbește de la 1 an și expresia lui preferată, încă de atunci, e „tati, mă descurc”. Asta face toată lumea, asta face toată planeta, asta fac generațiile tinere, se descurcă. Îi putem ajuta și noi să se descurce sau putem să ne ajutăm pe noi să ne descurcăm împreună cu ei sau pur și simplu putem să stăm jos și să ne bucurăm de priveliște.

Dar eu zic că atâta timp cât suntem aici, poate că este interesant să participăm la viață, poate că e interesant să ne bucurăm și noi de ea, și de evoluția lor, și de evoluția noastră împreună cu ei.

16230998_162155230950180_7787185683751239680_n.jpg