Category Archives: PRODUS ROMÂNESC

Moldova magică

Din 2007 tot revin la Chișinău, cu o treabă sau alta. Observ transformările prin care trece orașul și mă bucur. Sigur, dacă ni se pare că în România progresul circulă cu căruța pe DN, în Moldova pare că merge pe jos. Cumva, nu văd în faptul acesta un lucru rău. Nu pretind că înțeleg realitățile politico-economice din Republică, nu le înțeleg nici pe cele din România, dar nu pot să nu sesizez potențialul, locul de creștere. Apoi, nu pot să nu remarc diferența majoră intre serviciile prestate aici în ospitalitate și cele din România. Moldova are câteva clase peste. La vinuri nu ne întrec, dar aleargă umăr la umăr alături de cele românești (mă rog, posibil să ne bată la spumante), însă cu mâncarea lucrurile stau altfel. Mâncarea simplă, curată, e ceea ce ar trebui să fie. Bucătăria locală oferă varietate și se aseamănă cu cea din România doar până-n punctul în care românii din țară au decis că e destul s-o ținem pe ceafă de porc și cartofi ca acasă. Nu vă ascund că această ultimă vizită a venit pentru mine cu tentația de a deschide un restaurant aici. Mă gândesc serios, însă mai cercetez puțin.

Îmi place zborul

Azi am zburat de două ori. O dată, conform realității, de la București la Chișinău, unde sunt ocupat să-mi fie bine  până revin acasă. A doua oară am zburat de la ProTv pe motiv de indisciplină, conform Libertatea, care afirmă că am fost concediat pentru că nu mi-am respectat contractul. Sigur că tabloidele nu-mi datorează nimic, nici mie, nici adevărului, dar ar fi putut să dea un telefon înainte. Sau măcar să fi sunat la ProTV pentru o poziție oficială. E drept că la Libertatea nu lucrează nici Tolontan, nici CTP, de fapt e posibil să nu lucreze nici măcar vreun fost jurnalist, deci poate că n-ar trebui să am așteptări. Între mine și ProTV nu există datorii nestinse după participarea mea la Masterchef, emisiune despre care consider în continuare că a venit în viața mea la momentul potrivit și despre care cred că va pleca exact când va fi nevoie. Alte anunțuri și comentarii nu am de făcut, nici aici, nici în altă parte. Poate doar că de două luni tot aud că plec de la Masterchef ba pentru că sunt mai puțin popular decât colegii mei, ba pentru că nu ar fi chimie între noi, ba pentru că, iată, sunt rebel (ceea ce ar fi chiar cool, decât că nu-s). Să fiți sănătoși, iar pentru Libertatea, #24centimetri. 

Despre consultanță

Am lucrat mult timp ca bucătar consultant, cu atribuțiuni de creator de meniuri și antrenor de bucătari. Fac asta și azi, ceva mai puțin, e drept, în parte pentru că am mult mai puțin timp la dispoziție, în parte pentru că viața m-a învățat să fiu mai selectiv cu munca. O fac doar pe cea care-mi aduce bucurie maximă, în principiu pentru că viața-i foarte scurtă. Cum îmi aleg clienții? Simplu. În primul rând, nu-i caut. Nu prospectez piața, nu trimit oferte. Nu am de ce. Munca prestată pentru clientul de azi trebuie să-l convingă pe clientul de mâine să mă caute. Dintre cei care mă caută, foarte puțini pot deveni clienți. E un domeniu pretențios, fiecare client are nevoi specifice și unice, și solicită multă atenție, mult timp. Dacă demonstrează sinceritate și seriozitate avem primul pas. Apoi urmează să fac oferta financiară conform pachetului de servicii solicitate. Aici se triază lucrurile cel mai repede, pentru că nu pot să lucrez ieftin. Onorariile sunt construite în funcție de nevoile reale ale clientului și de așteptările sale. Maniera de negociere mă ajută să am doar clienți care au nevoie în primul rând de priceperea mea și abia apoi de numele meu (chiar prefer ca asta să nu fie parte a discuției), clienți care înțeleg că eu nu vând rețete (e plină lumea și de rețete și de vânzători de rețete, eu prefer să nu irosesc timpul nimănui, mai ales pe al meu) ci sisteme de gândire, perspective, abordări și sisteme de operare eficiente și proaspete. Pe lângă asta, vând ceva greu de cuantificat pentru că nu poate fi pus într-un tabel: o stare de spirit care se transmite și proprietarului și personalului. Am început să fiu bun la asta abia după ce am realizat că oricine poate să dea mai departe un tabel, și că eu nu asta fac. Oricum nu suport tabelele.

Eticheta în avion

Cum faci să ai un zbor plăcut, să nu-i încurci pe ceilalți și în general să fii un pasager decent? E simplu. Nu te îmbulzești pe culoar la îmbarcare sau debarcare. Nu fumezi înainte de a urca în avion, sau dacă o faci, iei o gumă după. Nu fumezi în avion. Nu faci cruci prea largi la decolare, în timpul turbulențelor și la aterizare. Nu tragi pârțuri, nu râgâi. Nu aplauzi la aterizare. Nu lași spătarul scaunului pe spate, nu împingi cu genunchii în spătarul scaunului din față. Ar fi un început. Avioanele sunt locuri strâmte și e important ca dacă tot stăm atât de aproape unii de ceilalți să facem ca experiența încălcării involuntare a spațiului personal să fie cât mai puțin traumatizantă. S-a constatat că aproape orice gafă, indiscreție sau stângăcie sunt trecute mai ușor și mai repede cu vederea dacă sunt însoțite sau urmate de un zâmbet. Habar n-am de ce e așa. 

Și una pentru companiile aviatice: sandwich-urile cu ton sau orice alt pește din conservă nu-s o idee bună. Nu, nu.

Ce vă încurcă pe voi când zburați? Ce faceți în sensul ăsta?

Școala de bucătari, final de promoție

Copiii mei de la Școala de bucătari a Asociației Adi Hădean au azi examenul practic de absolvire. Am venit la Cluj să fiu alături de ei și să-i coordonez la realizarea meniului pregătit pentru profesorii cu care au studiat, pentru ziariștii care au răspuns invitației noastre și pentru câțiva apropiați ai lor. Meniul e așa: cremă de țelină cu ciuperci de pădure proaspete și cranț de porc, ciolan de berbecuț cu legume crocante, gravy și salsa verde, mousse de ciocolată cu zmeură și aluat fraged. E un meniu pe care l-am comunicat în dimineața asta, fără rețetar, și care acum, cu o oră înainte de service arată extraordinar. Sunt foarte mândru de ei, de ce au învățat în ultimul an. De la toamnă vom trimite la școală, tot la USAMV Cluj, alți copii, în cadrul aceluiași program social. Voi reveni cu detalii pe pagina de facebook a Asociației.

Lege proastă, produs românesc

Parlamentul României seamănă tot mai mult cu o văgăună ce adăpostește troglodiți. Afirmația mea se bazează pe avalanșa de legi sau propuneri legislative construite atât de prost că doar nu țipă singure că-s proaste. Cea mai recentă e legea care prevede ca produsele românești vândute de supermarketuri să fie reprezentate pe raft în proporție de 51%. Lăudabil gând, dar tratat cu maximă superficialitate de cei care s-au reunit în jurul său pentru a-l transforma în lege. Argumentele sunt la Vlad Petreanu și Cătălin Striblea. Vă rog să citiți și să judecați apoi singuri dacă m-am enervat degeaba ori pe drept. Asta dacă nu cumva vă enervați și nu mai puteți judeca la rece. Produsul românesc e un deziderat minunat, dar parcă mi-ar plăcea ca legile noastre să fie puțin mai made in Switzerland.


No waste, only taste

Azi încep munca la un proiect nou, legat foarte strâns de campania #stopwastingromania, acțiunea mea de conștientizare a risipei alimentare. Proiectul e fain, implică mâncare, filme și fotografii pe care le facem în studioul nostru de la Attic Lab și, peste toate, un uriaș efort logistic despre care vă voi vorbi la momentul cel mai potrivit. Deocamdată rețineți #nowasteonlytaste.

Marian Godină, un polițist #outofthekitchen

Pe Marian Godină l-am cunoscut dintr-o postare găsită pe Facebook, una care m-a făcut să râd cu lacrimi. Mi-am spus atunci că-i foarte fain că un polițist român găsește destulă libertate pentru a povesti lucruri din spatele uniformei și m-am bucurat. Știam că sistemul e destul de bătut în cap, și încă mai este, în ciuda eforturilor de deschidere. Dar, până la urmă, sistemel-s făcute din oameni, și în cazul Ministerului de Interne, mai mulți Godină ar însemna mai multă speranță. Cred că deja există mai mulți Godină, și mai cred că acest exemplu singular îi va scoate și pe alții din carapace. Apropo de carapace, dincolo de scris, Marian Godină e ca o țestoasă de Galapagos, cu armura foarte groasă. Vă propun să vedeți ce am reușit să scot de la el când ne-am văzut la târgul de carte de la Romexpo. Puteți să lăsați în comentarii întrebări pentru un interviu viitor. Vă mulțumesc.

Moise Guran renunță la televiziune

În zilele în care pregătesc emisiunea Medium Rare la Europa Fm merg la radio, mă așez pe un fotoliu din hol și încep să scriu. Aproape fără excepție, apare Moise Guran care încearcă să mă convingă că fotoliul din hol e pentru oaspeți, nu pentru echipă, și ca să renunț la el mai ușor îmi oferă un loc la biroul lui. Uneori accept, însă doar pentru că e foarte convingător, și pentru că sper să-l mai aud spunând lucruri despre lucruri. Moise e unul dintre puținii jurnaliști români care mai merită numele ăsta. Pe ceilalți nu-i judec, dar nici n-aș renunța la fotoliul din hol pentru o poveste cu ei.

Moise Guran renunță la emisiunea de la Digi 24. Spune de ce pe pagina lui de Facebook: „Unei noi generații, să-i spunem generația Bizi, generația care a abandonat deja televizorul sau o va face în anii următori, îi va veni rândul să reușească cu România în ceea ce alte generații poate au dat greș deja. Eu după acea generație mă duc.”

Are sens ce spune. Știu și eu că am ajuns la televiziune prea târziu pentru a mai putea fi sedus de ea, de aceea îl cred pe Moise și simt că a ales corect. Despre noile planuri ale lui Moise Guran citiți aici. Despre renunțarea la emisiunea Biziday de la tv, citiți aici.

Succes, Moise. Mulțumesc pentru birou. Voi profita din nou, de la toamnă.

Cosmin Tudoran e #outofthekitchen 

Micul meu proiect de interviuri făcute cu telefonul aduce în fața voastră un personaj larger than life, prietenul Cosmin Tudoran. Cred că-i bine să vă uitați până la capăt, mai ales dacă vreți să vedeți cum fac după trei pahare de Verdejo. Sau câte or fi fost. Ne-am distrat, dar am și aflat cum a apărut Tasting Room by Ethic Wine, unul (două) dintre locurile mele preferate din București.