Ce să căutăm în ghidul Michelin?

Contrar credinței populare, ghidul Michelin nu e o listă de restaurante în care se mănâncă bine (sigur, are și această valență, mai importantă se pare pentru bucătari decât pentru restul lumii), ci un ghid pentru oamenii care călătoresc, deci se mișcă. România nu e foarte prietenoasă cu turiștii, care pentru a se deplasa…stau. În trenuri murdare, în coloane auto lungi de 15 kilometri, în aeroporturi. E drept că și repaosul e o stare a mișcării, dar câtă viață să ai ca să nu mai conteze timpul stat pe drumuri? Presupunând că până la ora 22 a zilei de azi am rezolva toate problemele ospitalității românești și ar afla toată lumea despre asta până la miezul nopții, ghidul Michelin tot nu ne-ar vizita, pentru că n-ar avea pe unde să iasă din coloană ori să intre în ea. Ceea ce mă face să fiu destul de optimist și în privința șanselor de reușită ale unei eventuale invazii străine. Numa’ necazuri, știu. Ce nu știu e de ce, din moment ce Statul colectează taxele și impozitele cu japca și  fără preaviz, suntem în continuare atât de înapoiați ca infrastructură. Mă gândesc că dacă drum nu, școală nu, sănătate nu, agricultură nu, producție nu, investiții pas, poate ar fi bine să nu mai plătim pentru doctoratele altora.

Un comentariu

  1. Pai doctoratele deja le-am platit, banii de infrastructura deja s-au furat, asa ca tocmai acum, cand a inceput sa se ridice presul la un colt, ar fi contraindicat sa nu mai platim, mai bine sa ne implicam ( macar sa iesim masiv la vot) si sa dam de pamant cu cei care au furat si pe care, pana la urma, îi va face cineva sa plateasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *