Nu ne învață la școală, dar n-ar fi rău.

ADIS9001

Nu mi-a plăcut nici măcar o singură zi de școală din intervalul cuprins între 6 și 26 de ani. 20 de ani de neplăceri, uneori suportabile, alteori resimțite ca abuzuri asupra libertății, conștiinței, personalității, inteligenței. S-a întâmplat să am puțini dascăli pe care să-i îndrăgesc, fie că eram bun, fie că eram mediocru la materia lor, relația mea bună cu ei datorându-se faptului că știau cum e viața și cum să trateze aroganța și ignoranța pe care le manifestam în zilele în care nu eram doar un introvertit de la care nu puteai scoate mare lucru, eu nefiind conștient de toate „calitățile” pomenite mai sus. Ca să înțelegeți ce fel de copil am fost, la șase ani, în prima mea zi de școală, puteam deja să citesc. La șapte ani citisem deja mai multe cărți decât oricare dintre colegii mei de clasă și la opt mai multe decât toți la un loc. Cred că singurul care mă egala și eventual întrecea (fără să existe o competiție) era vărul meu, Lucian, care era în aceeași clasă cu mine și care-i foarte deștept și înclinat spre lectură.

Din motive care nu au importanță acum, viața mea a fost împletită cu cititul cărților, activitatea mea favorită până pe la 20 de ani și una care mă bucură în continuare. Vedeam că știu lucruri, știam că știu mai multe decât colegii mei. Eram prea curat pe atunci pentru a mă umfla în pene și eram foarte bine condiționat de acasă, pe bază de străvechi proverbe (lauda de sine nu miroase a bine etc), dar asta nu schimba faptul că mă plictiseam teribil și mă simțeam ținut în loc. Școala nu s-a priceput și nici nu era curioasă, preocuparea sa principală fiind nivelarea minților și caracterelor. Interesul meu pentru școală a scăzut spre zero, în timp ce setea mea pentru cunoaștere era alimentată de lectură alandala și fără noimă de cele mai multe ori, eu găsindu-mă confuz în repetate rânduri. Am absolvit an după an, uneori premiant, de frica părinților sau de rușine, care-i din aceeași gamă.

Urmărind copiii familiei și pe ai cunoscuților constat că deși s-au schimbat multe, sistemul preferă în continuare să-i învețe pe oameni frica și rușinea, nu curajul, nu detașarea, nu libertatea de a schimba perspectiva pentru o mai bună înțelegere a lumii. Dacă ne-ar fi învățat cineva cum să citim manualele, am fi aflat ce știu prea puțini oameni, respectiv că planeta aceasta e populată de miliarde de universuri care pot viețui împreună în armonie fără efort. Deocamdată cunoaștem doar efortul de a fi ceva și ne e necunoscută lipsa de efort a lui a fi pur și simplu. N-aș vrea să înțelegeți că blamez școala românească, lucrurile stau la fel pe tot Pământul, ceea ce explică parțial tulburările istoriei, pe care azi le trăim din plin și care mâine vor fi istorie. De fapt, nu blamez nimic, spun doar ce mi-ar fi plăcut să mă învețe școala.

14 comments

  1. Foarte bine zis. Mai ales partea cu nivelarea mintilor. Obisnuiesc sa zic uneori ca am fost copil minune (în anii 80 citeam la 3 ani jumate, la 5 învățam engleza), dar școala m-a prostit. Sună a glumă, dar cred ca ăsta e adevărul. Mi-am îmbuibat capul cu atâtea chestii inutile și am memorat atâtea zeci de comentarii literare, ca acum nu reușesc să-mi amintesc nici chestii de bază. Dar nu e niciodată prea târziu să te reapuci de învățat: despre mâncare, nutriție, computere, fotografie… învăț despre tot ce-mi place acum și nu m-aș mai duce la școală nici sa ma plătească cineva.

    1. pai daca citeai de la 3 ani jumate de ce nu ti-ai facut singur/a comentariile? eu n-am invatat niciodata la romana pe de rost nimic in afara de poezii. Toate comentariile mi le-am facut eu, cu indrumare, fireste. Am avut profesoare bune. Am luat 9.95 la admitere si 9.50 la bac

      1. Am avut colege,ca tine,din 9 si 10 nu le scotea nimeni.(fara vreo legatura,cu tine)
        Recunosc eram invidios,dar ma si jucam,nu statem toata ziua cu temele.Mai dadeam rasol,mai saream peste si ma duceam cu ele nefacute.Si?
        A venit scadenta…Bacu.Din 6,7,maxim 8 nu ieseam,profesori buni,dar partinitori(zic acum).Eu peste 9,si multe dintre ele,pentru …toamna.
        Nu ne invata nimeni,ce ne-ar trebui,in viata.
        Viata,care pentru fiecare inseamna,altceva.

        1. Eu am fost una din acele eleve de 10, cu 9.80 la Bac. Dar regret ca mi-am petrecut mare parte din acei ani cu nasul in manuale, incercand sa fac pe plac parintilor, profesorilor si oricui alcuiva inafara de mine.

          1. Cred totosu ca n-a fost prea rau. Acum esti o persoana educata, citita si te intelegy mai bine pe tine insuti. But don’t jump to conclusions too soon.
            Cred ca si pozitia ta sociala e elevata dotorita educaties profesionale. Poate iti permiti o casa or apartament my spatios si intr-o zona mai buna, unde ai ocazia sa intilnesti oameni cu o educatie si pozitie sociala similara.
            Daca ar fi fost sa faci lucrurile pe placul tau cum ar fi viata ta diferita acum?
            Ca o observatie personala, am constatat de multe ori e mai bine sa stai cu nasul prin carti decit sa faci lucruri pe care mai tirziu sa le regreti.

  2. Ei, ar fi multe de spus despre școală! S-a mai schimbat câte ceva, dar nu prin părțile esențiale și nu aș putea spune că în bine. Marea problemă a școlii noastre este că nu îi face pe copii curioși, nu îi face să își pună întrebări să caute, să descopere. Poate au și părinți partea lor de vină, nu zic nu. Din 1990 am tot sperat că se va schimba ceva în școala românească, acum sper că se va schimba ceva pentru nepoții mei.
    Să fim optimiști!

  3. Of! Am absolvit liceul de mate-info intensiv info cu 10 la limba Romana si 5-6-7 la stiintele exacte. Citeam de la 5 ani, iubeam lumea cartilor, imi faceam agende in scoala generala cu poezii, citate, liste cu carti, iubeam verile pentru ca apucam sa citesc zeci si zeci de carti. Ce a facut mama? M-a obligat sa intru la real, ca la uman „mori de foame” in conditiile in care am dat examen la ambele profiluri(asa se cerea in liceul de prestigiu din orasul meu) si am intrat prima pe liceu la uman si in coada listei la real. Ce a facut liceul cu mine? Mi-a demonstrat cat de putin stiu si inteleg…Mi-a daramat increderea in mine, a maturat cu mine pe jos…am iesit intreaga, fara corijente, dar chinuita de rasetele colegilor cand ieseam la tabla la fizica si apostrofata de parinti cu privire la notele din carnet. NIMENI nu s-a dus catre parintii mei sa le spuna: dragi parinti, mutati fata la uman ca ia numa 10 la romana si biologie si geografie, da alea-s 10% din orarul saptamanal…E trist ca nimeni nu intreaba copilul ce-si doreste. Recunosc, si mie mi-au nivelat mintea, insa am invatat sa ma descurc copiind si invatand pe derost formule matematice…dezastruos pentru construirea unui viitor om sincer si puternic.

  4. Dragul meu Adi eu sunt Rares Am 26 de ani si stau in Alba Iulia, nu as vrea sa ma „umflu in pene” cum zice romanu, dar credema ca sunt multi copii acum oameni maturi care au loat parte la neglijenta de geniu pe care invatamantul romanesc a facut-o si o face, chestia este sa incercam sa ne autoeducam capabilitatile si sa construim cu pasi mici nefinantati ceea ce vrempentru noi si pentru societate, eu lucrez Bucatar aici in Alba, dar sunt putine zile cand nu citesc dezvoltare personala, gastronomie, franceza, sau beletristica. Poate ti se pare banal, dar vreau sa sti ca nici cu mine destinul nu m-a tinut pe brate, u zici ca citeai la 6 ani eu iti zic ca la 2 ani si 8 luni mama murea de cancer, la 13 ani am plecat de acasa” aveam mama vitrega”, totusi am muncit de la 16 ani in fabrica la spalat de vase prin gazde, in internate, in chirii, am facut o facultate de marketing,…. la 24 man casatorit, am un baietel si lupt cu toate mainile as fi vrut sa mai am 2 pentru ca fiul meu sa nu creasc in mizeria in care am trait eu, sfatul meu este sa luptam fiintca un geniu si din noroi se poate ridica.

  5. Si sa te lauzi cât esti tu de bun, dar sa scrii „man” in loc de „m-am”. De exemplu. Multi din noi am citit. Eu pateam ca in povestile auzite: bibliotecara ma punea sa-i povestesc cartile ca nu credea ca le-am citit. Si nu am terminat cu 10 ca nu conta nota. Pentru mine. Si alegeam sa citesc decat sa invaţ aiureli ce nu ma interesa. Dar am iesit inginer. Nu imi pare rau, chiar imi place. Desi nu preaam lucrat in meseria mea. Dar poate aveam alta viaţa daca imi descopeream talentul la limbile straine. Asa ca. Cred ca noi toti avem regrete. Si profesori?,scoala? Sa va povestesc cum profa de istorie in clasa a V-a ne punea sa conspectam lectia?! Istoria antica. Cea mai frumoasa istorie. Trist. Si cred ca profesori asemenea mai exista

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *