Tag Archives: bucuresti

Bucharest Streetfood Festival

Pulled pork, burgeri cu trufe, burgeri fără trufe, coaste, carne afumată și coaptă  la temperatură joasă, pizza pe vatră, înghețată, bere artizanală, porumb fiert, midii, păstrăv afumat, tocană din Maramureș, porchetta, paella, canadian poutine, naan, pește fript, curry, samosas, frigărui de berbecuț, mâncare chinezească și japoneză, sandwich-uri vegetariene. A fost Bucharest streetfood festival. Mâncare vândută din camionetă. Deocamdată legea nu-i prietenoasă cu genul acesta de activitate culinară, dar simt că în curând va fi atinsă masa critică necesară unei schimbări în acest sens. Sunt tot mai mulți oameni preocupați de street dining și de ramura aceasta a gastronomiei. Se fac eforturi mari, se consumă bani mulți, energie greu de cuantificat. E un început greu, dar măcar e un început. Bravo!

Piscină nouă în București

Aproape că nu v-aș spune unde e, pentru că-mi place prea mult faptul că nu vin foarte mulți oameni aici. Totuși, mă gândesc că dacă nu vin oameni defel, până la urmă o să închidă. Impas, deci. Am descoperit locul de trei săptămâni și am venit aici în tot atâtea week-end-uri, în primul rând pentru că e curat, piscina pentru copii e potrivită pentru Vladimir, muzica nu-i prea tare (selecția e chiar ok) și mâncarea are gust. Locul e în spatele Casei Presei și se numește Younivers.

Cosmin Tudoran e #outofthekitchen 

Micul meu proiect de interviuri făcute cu telefonul aduce în fața voastră un personaj larger than life, prietenul Cosmin Tudoran. Cred că-i bine să vă uitați până la capăt, mai ales dacă vreți să vedeți cum fac după trei pahare de Verdejo. Sau câte or fi fost. Ne-am distrat, dar am și aflat cum a apărut Tasting Room by Ethic Wine, unul (două) dintre locurile mele preferate din București.

Todo cambia

Mercedes Sosa are o melodie care se cheamă fix așa, Todo cambia. Totul se schimbă. Îmi amintesc prima mea tentativă de a mă muta în București, la finalul anilor ’90. Mi-am cumpărat atunci o vestă cu multe buzunare, direct de pe un ziar, pe Lipscani. Centrul vechi al Bucureștiului mi se părea exotic și înfiorător. Azi e la fel de înfiorător, dar din alte motive. Mai bine de jumătate dintre clădiri sunt ruine, iar cele rămase, mai toate, sunt niște ruine spoite. Totuși, se întâmplă și lucruri bune. Încep să apară clădiri noi în locul maghernițelor, lumina intră mai des pe după colțuri. S-ar putea ca în 10 ani să dispară și ultima urmă de favelă din mijlocul orașului. Gândurile acestea, și altele bune pentru cei care se simt agresați de schimbările din Centrul Vechi, adică actualii locuitori ai zonei, s-au petrecut într-o fracțiune de secundă, când am văzut prima dată Soarele azi, de la fereastra atelierului meu . Era ora 6.20. Todo cambia.