Tag Archives: idioți

Internet idiot

Dacă e vreunul dintre voi care nu simte că internetul nu mai e câmpul cu maci de acum 7-8 ani, când abia așteptai câte un „din on în off” să te mai vezi în ochi cu alți postatori pe net, să scrie asta într-un comentariu la acest articol. Dacă vreunul dintre voi simte că internetul s-a umplut de idioți care-i distrug armonia, să lase un comentariu la acest articol. Luați în calcul, înainte de a scrie, și această perspectivă: toată lumea simte asta. Inclusiv „idioții”, mai ales „idioții”. Cunosc explicațiile și implicațiile psihologice ale acestui tsunami de ignoranță pe cât de bine poți cunoaște aceste lucruri din lecturarea unor studii publicate pe…internet, desigur, studii legitime, nu apărute sub egida cercetătorilor britanici. Le mai cunosc parțial și pentru că mi-am petrecut multă, mult prea multă vreme, consumând cantități vaste de energie, fie urându-i pe „idioți”, fie încercând să le explic că viața are și alte fețe, că nu totul pute, că nu-i grav, că…că. Mi-au trebuit câțiva ani de frecuș și frustrări să înțeleg că viața-i așa cum e, că oamenii sunt fix cum sunt și că nu poți să schimbi pe nimeni. Tot ce poți face e să vorbești tu frumos, să fii tu înțelegător, să ai tu răbdare, să eviți conflictul, să te dai la o parte din calea zoaielor, să nu intri în troacă, să nu răspunzi la provocări, pentru că, în realitate, singurul lucru pe care-l aperi atunci când te cerți cu cineva pe internet e propriul ego care-ți șoptește în ureche că ai o reputație de protejat. Ceea ce e total nerelevant pentru viața ta în particular și pentru Viață în general. A fost greu, dar am învățat că pot să nu răspund. A fost teribil de greu, dar am învățat să fiu atent și să înțeleg ce semnifică să mă simt jignit sau agresat. Odată ce am înțeles, a devenit total neimportant. Mai apar uneori „nori” de felul ăsta-n viața mea online? Sigur că da, dar acum știu că trec. Îi las să treacă, n-am niciun motiv să-i țin deasupra capului. Prefer lumina. Prefer să luminez și să nu aștept validarea acestui lucru. Nicio veioză nu așteptă vreun lucru de la camera pe care o luminează. Vrei să fii veioza camerei tale? Aprinde-te și nu aștepta. Nu te mai întreba de ce-s oamenii răi, de ce unii urăsc și alții trollează doar pentru distracție, de ce sar în haită la gâtlejul câte unui om. Pe toate astea le poți afla din cărți, dar să știi răspunsul nu ajută la nimic.

PS: ar fi fost cool ca această postare să fie sponsorizată de IKEA, dar nu e. :).

Ipocrit sau ignorant?

Zilele astea mi-am amintit un banc pe care-l știu din copilărie:
Întrebare: cum se spune corect, funicular sau furnicular?
Răspuns: la ce?
Făcând o paralelă, întrebarea „cum se spune corect, ignorant sau ipocrit?”, cu răspunsul „la ce?”, atrage o continuare: la acea persoană care acum câteva zile hulea sportivii care reprezintă România la Olimpiadă, și care azi agită steagul strigând „România e campioană la scrimă/tenis/blablabla eroii noștri”. Sportivii aceștia în special și sportivii în general nu sunt eroii unui neam, pot fi cel mult proprii eroi. Ei știu că nu-s altceva decât niște gladiatori supuși milei unui public smintit și capricios, incapabil de empatie reală și lipsit de compasiune. Chiar știind asta, chiar având această presiune asupra capului -căci nu poți numi susținere aplauzele doar la victorie și huiduielile la înfrângere- ei luptă, pierd sânge, dinți, unghii, energie vitală, timp din propria viață. Uneori câștigă, alteori nu. Eu îi iubesc oricum, poate pentru că știu cum e să fii făcut knock-out într-un meci pe care te-ai dus să-l câștigi. Și dacă pe conducătorii sportului românesc îi înțeleg (nu-i aprob) când fac conferințe de presă în care se revoltă împotriva sportivilor pe care i-au trimis la Rio(e simptomatică aruncarea cu rahat în cineva pentru a masca propriile duhori), voi, cei ce puneți fierul roșu direct de pe canapea, ce scuză aveți?