Tag Archives: internet

Internet cu ceva în plus

(PUB)

Vă scriu carte de la Londra, unde m-au prins veștile din țară, destul de târziu, e drept, întrucât aici, ca în orice alt loc de pe planetă cu excepția României (nu știu cum au reușit), internetul ba nu e, ba s-a stricat. Pe scurt, Vodafone a făcut trecerea de la Supernet 4G la Supernet 4G+, ocazie cu care începând de azi și până-n 5 Octombrie oferă trafic nelimitat gratuit tuturor utilizatorilor Vodafone din Cluj Napoca și Iaș prin Supernet 4G+ City.

Supernet 4G+ vine cu viteză superioară și cea  mai bună experiență HD pe mobil. Și pentru ca lucrurile să se petreacă într-o manieră distractivă, Vodafone a testat afirmația de mai sus punându-l pe Cabral într-o mașină pe care Titi Aur a condus-o bazându-se exclusiv pe imaginile transmise în interiorul mașinii printr rețeaua Vodafone România. Clipul e mai jos:

Internet idiot

Dacă e vreunul dintre voi care nu simte că internetul nu mai e câmpul cu maci de acum 7-8 ani, când abia așteptai câte un „din on în off” să te mai vezi în ochi cu alți postatori pe net, să scrie asta într-un comentariu la acest articol. Dacă vreunul dintre voi simte că internetul s-a umplut de idioți care-i distrug armonia, să lase un comentariu la acest articol. Luați în calcul, înainte de a scrie, și această perspectivă: toată lumea simte asta. Inclusiv „idioții”, mai ales „idioții”. Cunosc explicațiile și implicațiile psihologice ale acestui tsunami de ignoranță pe cât de bine poți cunoaște aceste lucruri din lecturarea unor studii publicate pe…internet, desigur, studii legitime, nu apărute sub egida cercetătorilor britanici. Le mai cunosc parțial și pentru că mi-am petrecut multă, mult prea multă vreme, consumând cantități vaste de energie, fie urându-i pe „idioți”, fie încercând să le explic că viața are și alte fețe, că nu totul pute, că nu-i grav, că…că. Mi-au trebuit câțiva ani de frecuș și frustrări să înțeleg că viața-i așa cum e, că oamenii sunt fix cum sunt și că nu poți să schimbi pe nimeni. Tot ce poți face e să vorbești tu frumos, să fii tu înțelegător, să ai tu răbdare, să eviți conflictul, să te dai la o parte din calea zoaielor, să nu intri în troacă, să nu răspunzi la provocări, pentru că, în realitate, singurul lucru pe care-l aperi atunci când te cerți cu cineva pe internet e propriul ego care-ți șoptește în ureche că ai o reputație de protejat. Ceea ce e total nerelevant pentru viața ta în particular și pentru Viață în general. A fost greu, dar am învățat că pot să nu răspund. A fost teribil de greu, dar am învățat să fiu atent și să înțeleg ce semnifică să mă simt jignit sau agresat. Odată ce am înțeles, a devenit total neimportant. Mai apar uneori „nori” de felul ăsta-n viața mea online? Sigur că da, dar acum știu că trec. Îi las să treacă, n-am niciun motiv să-i țin deasupra capului. Prefer lumina. Prefer să luminez și să nu aștept validarea acestui lucru. Nicio veioză nu așteptă vreun lucru de la camera pe care o luminează. Vrei să fii veioza camerei tale? Aprinde-te și nu aștepta. Nu te mai întreba de ce-s oamenii răi, de ce unii urăsc și alții trollează doar pentru distracție, de ce sar în haită la gâtlejul câte unui om. Pe toate astea le poți afla din cărți, dar să știi răspunsul nu ajută la nimic.

PS: ar fi fost cool ca această postare să fie sponsorizată de IKEA, dar nu e. :).

Mobilitatea care imobilizează

Șoferul de taxi trimite sms-uri în timpul cursei. Ospătarul nu te vede pentru că e pe Facebook și mai degrabă te împrietenești cu el să-i scrii comanda într-un mesaj decât să te bazezi pe faptul că te va vedea de la 5 metri. Bucătarul e cu ochii și mintea-n pariurile sportive, nu-i chiar curios de mâncarea ta. Poate ar fi mai bine ca oamenii din servicii (nu mă refer aici la cei din serviciile de informații) să nu mai aibă acces la propriile telefoane în timpul orelor de program. Sau măcar la internet. Sau nu știu la ce, dar știu sigur că nu-i în interesul clientului fenomenul acesta care pare că se extinde. Sigur că-i normal să ai acces la tehnologia vremii în care trăiești, dar e la fel de normal să-ți faci treaba când ești la muncă. Sau poate nu mai înțeleg eu lumea în care trăiesc și am așteptări nejustificate.