Tag Archives: restaurant

Cum văd eu chestiunea asta cu cererea și oferta

Se tot vorbește atât în restaurație, cât și în alte tipuri de afaceri că trebuie să oferi ce îți cere piața. Chestiunea asta cu cererea și oferta eu o văd un pic diferită.

În sensul că nu mă prea interesează ce ceri. Mă interesează doar ce știu eu să fac. Eu nu pot să-mi pun pasiunea în năcazurile tale. Pot s-o pun în bucuria mea de a face ceva. Și cam așa îmi tratez clienții chiar dacă poate să pară arogant. Nu e arogant deloc, dimpotrivă, e foarte multă umilință. Eu doar asta știu să fac. Și pun pe masă în fiecare zi ceva-ul ăsta pe care știu să-l fac. Și mă bucur foarte tare dacă cineva îl și cumpără. Dacă fac asta ca hobby, nu am niciun fel de problemă. Dacă fac asta ca profesie, sigur că îmi doresc foarte tare ca cineva să cumpere lucrul ăla pe care îl fac eu, dar n-o să încep să lucrez la mintea celuilalt, o să încep să lucrez la mine și la produsul pe care-l fac. O să încerc să văd și altă variantă.

Pentru că e imposibil să nu găsești în tine bucuria de a face o mulțime de lucruri. Noi suntem echipați pentru chestiunea asta. Să găsim în noi bucuria de a face o mulțime de lucruri diferite. Nu suntem șoarecele care aleargă în cușcă întruna, chiar dacă uneori ne comportăm astfel.

MEATic, sau de ce am deschis un restaurant în Oradea

MEATIC-restaurant-Oradea

Pe 2 Mai am deschis MEATic, un restaurant care reunește două concepte și care vinde pe de o parte carne gătită încet într-o afumătoare genial construită de manufacturieri din Ungaria, și pe de altă parte pizza coaptă pe vatra unui cuptor cu lemne.

Încercăm să facem aici o mâncare fără pretenții de „fine dining”, dar cu gusturi complexe, cu ingrediente bune și pe cât posibil, locale. Pentru că ne e dragă mâncarea și pentru că ne place să-i dăm timp, în ciuda faptului că trăim într-o lume tot mai grăbită (aiurea, dacă mă întrebați pe mine). Vreau să ne reînvățăm cu tihna, ăsta-i pariul meu cu Oradea, cu echipa mea și cu mine însumi.

Sigur că din bucătărie se vede altfel, n-avem vreme de tihnă, pentru că-s multe de așezat. Am luat decizia de a face acest restaurant abia acum o lună, nu-ți trebuie multă imaginație să poți pricepe ce înseamnă să construiești o brigadă, să găsești furnizori, să organizezi comenzi și livrări, să comanzi echipamente pentru personal, să-i îndrumi pe cei mai puțin experimentați și să le ștergi lacrimile de frustrare (uneori vin), să zâmbești adevărat când îți vin oaspeți și să admiți că totul e un proces și că perfecțiunea-i o prostie în care ne-am obișnuit să credem pentru că nu putem aprecia momentul prezent. Sau poate că-ți trebuie multă imaginație, ce știu eu?

Ideea e că ne-am asumat procesul, că ne place ce facem și ne place să-l trăim cu totul. Învățăm în fiecare zi și ne bucură asta, ne bucură feedback-ul oaspeților. Nu cerem clemență pentru erori, căci nu-i nimic vinovat în ele, dar vrem să ne fie semnalate, pentru că nu le poți vedea pe toate simultan. Cred cu tărie că Oradea are un public care poate primi ce avem noi de dat, și acesta-i motivul principal pentru care am deschis MEATic după o extrem de scurtă analiză.

Că e posibil să o dăm în bară? Oho, am făcut-o de nenumărate ori, dar viața e și așa. Că simt că-s într-un loc bun al vieții ce mi s-a dat, asta-i iar adevărat.

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au dat ocazia asta și care merg alături de mine pe acest drum, fie ei parteneri de afaceri sau de viață, colegi mai tineri ori mai vârstnici, oaspeți, critici și ne-critici. Vă țin pe toți în inima mea. Și mai e loc. Să fiți sănătoși.

MEATIC-restaurant- Oradea