Țara în care munca pute

Am găsit la Lucian Mândruță subiectul acesta tratat în Ziarul Financiar, legat de drama unui antreprenor care vrea să muncească, dar nu are cu cine. E drama oricărui/fiecărui antreprenor din servicii ori producție, și cred că se datorează doar parțial faptului că ajutorul social oferit de Stat stimulează statul degeaba sau o gândire de tipul „iau atât de la Stat, mai fac atât la negru și e bine”. Constat pe pielea mea de antreprenor că munca nu mai e ce a fost. Cumva, generația mamei mele, care e sleită de puteri după 40 de ani de muncă, e în stare să muncească pentru salariul minim, fără să crâcnească, dar și fără eficiența de acum 20 de ani (iertare pentru aparenta lipsă de sensibilitate, dar hai să fim cinstiți și să admitem că trupul are limitele sale). În același timp, generațiile de 20-30 de ani nu par a mai găsi motivație nici în salariu, nici în mediul de muncă, nici în evoluție. Am întâlnit asta de zeci de ori deja. Am constatat amar că acela care întreabă „cât e salariul?” înainte să trimită un CV, nu va rămâne cu tine nici până la finalul sezonului. Am constatat amar că în relația cu angajații, facerea de bine e cum zice vorba veche, ba mai rău, am ajuns să cred că felul în care m-au tratat toți șefii mei, de la 17 la 30 de ani cât am fost angajat, e cel corect. În toți anii aceia n-a fost nimeni curios de părerea mea, nu mi-a explicat nimeni CUM să fac ci doar CE să fac, salariul era fix și venea pe sărite, dările la stat se plăteau tot la fel în multe cazuri, iar lipsa performanței era penalizată cu eliminarea din schemă. Expresia „stau 10 ca tine la ușă” era în loc de „bună dimineața”. Mi-e ciudă, pentru că deși mi-am spus mereu în ultimii zece ani că nu-mi voi trata angajații cum m-au tratat angajatorii mei sau șefii direcți, am ajuns să-mi fie dor de ei. Simt azi că șansele de a crea o afacere pe care să o împart cu angajații mei sunt aproape de zero.

74 comments

  1. Drama antreprenorilor este ca nu platesc suficient 🙂 Nu vor sa dea din banul lor sa le traiasca bine angajatii. Cine poate trai bine cu 1000 lei pe luna sau mai putin ?

    1. Aici te contrazic. Plătesc persoana la ofertare cu 4000 ron net. Caut de 10 luni 2 lacatusi mecanici – sudori pt 3000 ron net. In Timișoara. Nimic. Am doar personal cu vârsta peste 35 ani. Nu am niciuna de 18-30.

      1. Ce naiba oameni buni chiar continuam sa perseveram in timpita asta de sintagma interbancara RON.. Moneda nationala in Romania este LEUL!!

      2. Am observat in articol si in comentarii ca foarte mare pret se pune pe „salariu”…eu va spun din punctul de vedere al angajatului…nu salariul este intotdeaunua cel care determina pe cineva sa ramana sau nu la un loc de munca….da corect…nici anteprenorii nu au de unde scoate bani din piatra seaca…angajatii lucreaza de cele mai multe ori pe minimul pe economie, fac ore suplimentare si cate si mai cate….dar atata timp cat eu vin si lucrez pe minimul pe economie, stau 12 ore la munca desi platite sunt 8,pe cartea demunca poate chiar mai putine, iti dau tie antreprenorule timpul meu , pentru ca vezi tu, eu inteleg ca nu am experienta…atunci trateaza-ma cu respect. Daca imi dai bani cu care eu abia reusesc sa supravietuiesc, daca imi vad familia numai 2 zile pe saptamana, daca ajung acasa frant de oboseala numai ca sa ma pot trezi ziua urmatoare sa vin sa o iau de la capat, si tu ma tratezi ca pe un gunoi, „ca sunt altii 10 la usa care asteapta”…..ei bine draga antreprenorule…atunci asteapta-te si tu…ca atat eu…cat si cei 10 de la usa…sa nu apreciem locul vostru de munca, si sa cautam altceva…pana om gasi …daca om gasi….

    2. Nu esti platit pentru ca ai rate sau pentru ca sa traiesti bine, esti platit pentru ceea ce faci. Daca o sa intelegi lucrul asta elementar, o sa ai sanse sa-ti diminuezi din drama… Nici tu nu-ti platesti zugravul pentru ca are copil mic ci pentru lucrarea pe care a facut-o. Faptul ca are copil mic sau rate la banca ar trebui sa-l responsabilizeze sa faca o treaba buna pentru care sa-si merite banii. Cand un principiu atata de firesc ca acesta o sa fie inteles, dramele astea ale romanilor o sa inceapa sa se diminueze…

      1. Nu sunt de acord! Pey daca esti platit ptr cat muncesti, atunci dupa 8 ore pa! Trebuie sa gasesti si o ” implinire” la serviciu. Rata la casa sau un concediu daca nu ies din munca, atunci dc tragi ca un salahor. Cred ca multi vor sa fie platiti corect si nu cu 1500 de lei. In cazul de mai sus, un sudor 3500 de lei e un salariu bun, dar daca ii dai unui contabil atat, pleaca sigur , gaseste mult mai bn!

        1. Vai de capul vostru, voi credeti ca banii cresc in pom. Am lucrat pe 850 ron de foame si acum am peste 1000euro salariu.Ca am muncit si nu am stat sa ma plang pe blog-uri. Va plangeti ca se lucreaza 12h in loc de 8. Pai dragii mei, nu mai votati psd-ul si oamenii corupti si poate asa incep sa functioneze institutiile statului. Nu vedeti padurea de copaci… Este vina patronilor ca nu sunteti pregatiti si nu vreti sa incepeti de jos?

          1. Lasa ca e normal sa intri in politica, ajungi prin Senat sau Guvern, absentezi cam 50% din timp, 20% din timp dormi la locul de munca, 5% din timp de uiti la filme deocheata tot la locul de munca, 10% din timp votezi pentru colegul lipsa…….in rest plagiezi lucrari sa-ti completezi CV-ul.

        2. Adica tu iti faci impresia ca munca ta e mai de valoare decat a sudorului??Daca nu existau taxe si impozite ce faceati voi contabilii ???FOAMEA !!!Zici ca un salariu de 3500 ptr un sudor e bun???Ei bine draguta ,afla ca eu castig in 5-6 zile muncite pe luna aproape 10.000 de lei ca sudor.Bineinteles ca sant printre primii 3-4 pe tara atat la meserie cat si la bani castigati.Si bineinteles ca lucrez pe comanda si in special piese ptr avioane.Si sa nu crezi ca am cinestie ce atelier sau scule de milioane de euro.Cele trei aparate de sudura m-au costat toate aproape 9000 de euro.

      2. Da , intr-adevar observ un lucru , daca urasti la maxim societatea din care faci parte , totul va fi trist , te plictisesti repede de un loc de munca , pierzi increderea in toate posturile si nu o sa ai incredere ca poti lucra pe un salariu mai mare vreodata . Ce este drept un salariu minim ar putea sa fie 1500 de lei , omul ar trai mai bine putin , insa incercati sa va focusati mai bine asupra serviciului de 1000 de lei si nu mai reprosati atat de multe locului de munca , pentru a reusi sa transformati din 1000 in ceva mai bun

    3. Gica, clar esti antreprenor!
      Intra in papucii unuia, rupe-ti capul,familia, timpul si dormi pe apucate, iar apoi discutam dupa macar 1 an de activitate si rulat personal ca la balamuc…

    4. Nu ai deloc dreptate . Daca știi de 1000 de lei cum sa câștigi mai mult? Vorbea mai sus de salariu. Nu ai înțeles nimic 🙁

  2. Adevarat spune-ti,lenea si cheful de a nu face nimik este la ordinea zilei! Aud mereu vorba aceasta,,mai bine stau degeaba,, !

  3. Cred ca si pe noi ne paste in cativa ani soarta tarilor care se plang azi ca le fura imigrantii locurile de munca. „Norocul” nostru e ca nu suntem inca atat de dezvoltati incat sa fim atractivi pentru cei care vin din tarile sarace din Asia si Africa, dar cred ca e gresit sa ne bazam pe asta…

  4. Si e normal ca dupa 40 de ani de munca sa primeasca minimul ?
    Si e normal ca la 20 spre 30 de ani sa primesti minimul ?
    Si e normal ca performanta sa insemne mai mult de 12 ore petrecute in businessul cuiva ?
    Sau hai sa o luam altfel .
    Dupa 40 de ani de munca e normal sa nu iti vezi copilul fiindca petrece 12 ore in businesul cuiva care il plateste cu minimul ?
    Sau pentru copii tai e normal sa nu isi vada parintii pentru ca fiecare petrece 12 ore in businessul cuiva care ii plateste cu minimum ? Si apoi sa vada necrescuti la gradi sau scoala cum au un telefon pe care nici nu si-l pot imagina din minimul parintilor ?
    Nu sunt de acord cu statul degeaba pe ajutorul social dar e o mare nedreptate sa lucrezi in conditii care sa te limiteze ca sa castige patronul .

    1. Da e normal sa primesti minimul daca ai 20 spre 30 de ani si nu ai aptitudinile necesare muncii(calificarea data scriptic de o diploma e de cele mai multe ori…scriptica)..performezi avansezi,daca nu,atunci poate e cazul sa schimbi locul de munca sau sa devii antreprenor,de ce nu!
      Nu te obliga nimeni sa ramai mai mult de 12 ore in bussinesul cuiva, rezolva sarcinile atribuite locului de munca in mai putin de 12 ore si va fi ok…sau poti renunta la pauza de tigara!
      Dar mai ales: daca consideri ca esti limitat de locul de munca si devii ursuz,e cazul sa schimbi ceva!…si da copii celor ce muncesc cresc de multe ori cu cheia de gat,dar calitatea timpului petrecut cu ei ar trebui sa primeze,nu cantitatea!

      1. Nu, nu este normal. Pentru ca in Romania a performa inseama sa iti indeplinesti atributiile cu succes. Asta nu inseamna ca ti se va oferi ceva in plus, din contra, inseamna ca esti persoana perfecta de tinut in acel loc, pe acel salariu, pe termen cat mai lung.
        Nu esti obligat sa muncesti 12 ore daca termini, corect. Acum depinde daca volumul de munca poate fi terminat in 12 ore sau 8 ore. Asta e o alta conceptie tampita a patronilor care de multe ori habar nu au de volumul real de munca al salariatilor. Si sunt cazuri concrete in care doi angajati din acelasi departament au salarii aproape identice si volum de munca si responsabilitate de o discreptanta ireala. II pasa cuiva atata timp cat departamentul isi face treaba ? Nu.
        Calitatea timpului petrecut cu cei de acasa din pacate tine mult mai mult de bani decat cantitatea. Si atunci ne intoarcem la salariul minim. Si nu intelegeti gresit, sunt departe de salariul minim.

    2. perfect de acord cu tine, doar ca:
      Am si eu o firma mica, cu 3 angajati, toti si-au luat salariile alea de mizerie(dublul minimului), doar eu nu, de 6 luni.
      Am mai mult de 560 ore suplimentare neplatite in anul acesta (cam 4 ore/zi in medie, neplatite).Imi vad copii in weekend, si atunci doar duminca, ca sambata facem curat si cumparaturi…etc.
      Da, salarii sunt de mizerie, dar daca eu, pe munca ta, nu pot sa cer mai multi bani, sau nu mi se ofera suficienti bani cat sa iti maresc tie salarul, poate si tu si piata, aveti o problema.
      Unde mai pui ca daca angajatii gresesc, reputatia ta are de suferit, a lor deloc. Reputatie pe care ti-ai facut-o muncind ca ultimul sclav in tinerete.

        1. Adevarat, dar toate afacerile au o perioada de inceput in care parca pedalezi in gol. Nu stii asta pana nu incepi una (2, 3). Cand vii de acasa cu bani pana se misca bolovanul, si angajatul caruia stii sa-i faci munca de 3 ori mai repede si de 3 ori mai bine face mofturi, il zbori. Cu tot cu copii mici si imprumuturile la provident. Toti incompetentii cu pretentii de manager vor salarii de directori cu responsabilitati de paznic.

          1. Da, dar asta e gandirea sanatoasa a unui business. Nu investesti si ultimul banut, iti pastrezi masuri de siguranta pentru eventualele probleme. Da, unele afaceri au perioada de amortizare a cheltuielilor initiale. Chiar si firmele prestatoare de servicii, unde investitiile initiale nu sunt exagerate, si acelea au cateva investitii, de la un calculator, la consumabile, un birou, eventual o chirie. Pana intri in paine dureaza. Asta daca s-a ales painea corecta, pe o piata cu potential.
            In ceea ce priveste incompetentii din pacate ai dreptate. Asta din doua motive:
            1. Avem fabrici de diplome si parinti ce formeaza cretini de bani gata care toate viata se vor astepta sa le cada din cer bani nemunciti
            2. Noi nu mai producem nimic in tara asta. Am ajuns mari comercianti…..de servicii. Si pe piata serviciilor o duc bine de tot cei rai de gura. Nu conteaza ce au in cap. Si sunt atatea domenii unde o duc bine. De la cursuri de coaching de zeci de mii de euro, la MLM-uri si ce mai vreti voi. Doar asta si promoveaza MLM-urile. Lasati dracu cartea ca nu ajuta la nimic.

      1. Daca de 6 luni nu reusesti sa fii pe profit (altfel ti-ai plati orele) poate ar fi cazul sa te gandesti ca reputatia nu tine de foame. Tu ca patron esti relatia intre angajat si piata de desfacere. Daca piata are o problema si nu ai cum sa fi profitabil…..inchide afacerea. Iti eliberezi 6 luni de zile in care practic nu ai facut nici un ban, 6 luni pe care le puteai petrece cu familia.

      1. Oricine isi poate deschide o afacere – corect.
        Nu toti putem avea o afacere in acelasi timp – si mai corect.
        Lumea asa cum o stim nu are cum sa functioneze fara angajati, asta daca nu cumva gunoierii de exemplu isi fac PFA si iti cara tie gunoiul in spinare.
        Si atunci daca anumite segmente sunt absolut necesare si imposibil de evitat, sa imi debiteze careva cum X, gunoier fiind, isi deschide o afacere fara ca un Y sa ii ia locul. Si cum Y ala nu apare asa din neant.

        Chestia asta care se tot cultiva, ca fiecare poate sa isi faca propria afacere este cea mai mare aberatie posibila. Este nascuta nu din cultura si educatie ci din conceptul de „bisnitarie” aparut imediat dupa revolutie. Pai daca fiecare isi deschide o afacere, care mai e rostul facultatilor ? Sunt facultati intregi care te pregatesc sa fii viitor angajat, gen medicina, dreptul, telecomunicatiile, constructiile. Ca ies de aici eventual cativa lideri care dezvolta afaceri gigant ? poate. Dar nu reprezinta nici 1% din absolventi. Toate domeniile de cercetare care ne fac viata din ce in ce mai colorata (nu o sa zic nici mai usoara, nici sanatoasa, nici macar frumoasa), au in spate giganti cu mii de angajati.

        Ajungem asadar mai bine sa absolvim „scoala vieti”, cum multi prezinta la studii pe facebook si eventual cu o diploma de patron. Si mai departe succes in a vinde servicii in lant si sa va rugati ca prostul care chiar produce ceva fizic in tara asta sa aiba putere de cumparare sa isi cumpere cosul zilnic trecut deja prin cine stie cate adaosuri comerciale si sa mai consume si ceva servicii dupa.

  5. prietene, e greu sa muncesti, mai ales când statul „subventioneaza” lenea.
    si nu putini sunt cei care vor salarii mari, dar nu stiu ce presupune locul de munca pt care aplica

  6. Multi intradevar dintre cei tineri vor multi bani si sa faca putin. Au auzit ca vecinul e plecat dincolo si pt putin stres ia o gramada de bani . Si aici se inseala . Ei care pleaca dincolo nu prea au posibilitatea de a se forma pe o meserie care mai incolo sa le aduca un venit sigur . Si da nici antrepenori nu au nici un ajutor care sa le dea posibilitatea si daca ar vrea s aplateasca mai mult sa o faca . Concluzia o lipsa de educare atat la tineri cat si la antrepenori . NU avem timp si nu ne lasa statul sa putem creea un ambient astfel incat cei tineri chiar daca au mai putin sa simta ca invata ceva sau ca e un ajutor pentru viitorul lor .

  7. Caz concret: firma de costructii,seful de santier le spune muncitorilor necalificati: fara bautura, fara bere la pet sau orice alta bautura in timpul programului; e canicula avem apa la discretie in frigiderul din camion; e ora 11.49, 3 din muncitori au penalizari salariale deja!…salariul e de 1400lei, pt.pus pavele!
    E abia marti! 🙁

  8. Cred ca este o problema generala,nu doar in randul antreprenorilor.
    Problema este mentalitatea,educatia.
    Poate ca la scoala ar fi nevoie de educatie in sensul asta si nu de ore de educatie sexuala.:)
    Eu ma ocup de recrutare la firma la care lucrez…din pacate,din momentul in care mi s a dat aceasta sarcina, s a spart bula mea de naivitate.credeam ca nu sunt locuri de munca suficienta pentru oameni, ca de aceea avem atat de multi someri, persoane ce nu le pot oferi copiilor strictul necesar….NU ESTE ASA!
    Exact cum ai scris in postarea ta”munca PUTE” si pot scrie cu multe semne de exlamatie!!!!
    Daca ti doresti un job ocupa te de prima impresie, nu trimite un cv „incarcat” de greseli gramaticale, daca esti sunat pt a fi chemat la un interviu, nu i expune posibilului tau angajator toate scuzele,ca ai chef sau n ai chef sa vii la interviu, bla bla bla.
    Cei din „garda veche” accepta mai usor conditiile salariale deoarece s-a impregnat in gandirea tuturor ca ” esti batran,cine te mai angajeaza”.Aici as contrazice putin ceea ce ai scris, cum ca nu mai dau acelasi randament.Stii de ce? Pt ca,din experienta iti spun, cei in varsta sunt statornici,nu vin azi si pleaca maine, e drept ca nu s la fel de „productivi” ca cei tineri care vin, fac treaba 2 -3 luni, capata experienta” si ALOHA!in timp vei constata ca si cei in varsta dau randament.Cei tineri sunt visatori, salarii mari,munca putina!
    WAKE UP! Revin la educatie, mie mi ar placea ca fiica mea, copiii nostri sa primeasca informatii in ceea ce priveste cariera,atat de la noi cat si din scoala.
    Antreprenorul trebuie sa ofere incredere,stabilitate, sa si motiveze salariatul, sa ofere un mediu de lucru placut. Eu asta mi am dorit si am avut si norocul sa gasesc!
    BAFTA!

  9. Sunt multe atitudini gresite si de partea angajatorilor si de cea a potentialilor angajati/ angajatilor. Dinamica de tipul „mai sunt 10 ca tine care asteapta la usa” nu creeaza niciun fel de incredere, niciun fel de loialitate. E greu intr-adevar sa incurajezi tinerii azi sa se angajeze si sa fie seriosi in privinta ideii de job. Asta si pentru ca avem de a face cu generatia care a fost cel mai puternic crescuta cu bani trimisi de mama si tata care lucreaza in afara. E o generatie care mai curand ar face doua-trei facultati, nu din pasiune, ci pentru ca ii intretin mama si tata cat sunt studenti, asa ca aleg sa copilareasca perpetuu, intretinuti de o obisnuinta proasta pe care parintii, si din vinovatia faptului ca nu au fost langa ei, o intretin cu capul jos.
    Angajatorii, pe de alta parte, mai ales in corporatii, de multe ori angajeaza doi nauci inca studenti pe part time, decat un om intr-adevar bun. Omul bun nu mai suporta sa munceasca si pentru greselile si lipsurile celor doi care nu ajung niciodata sa faca performanta (de fapt, ce performanta, ca nu ajung sa dea nici macar un randament mediu) si pleaca si tot asa. Dinamica dintre angajator si angajat este inca bolnava la noi si va mai trece cev timp pana sa se restabileasca o stare de normalitate.

    1. Dupa 9 ani de munca intr-o firma am indraznit sa cer o marire substantiala, corelata cu volumul de munca. Raspunsul a fost ca daca mi se mai mareste salariul cu banii aia poate angaja doi in loc.
      Corect, chiar poate angaja doi, nu conteaza ca nu are cine sa ii invete si ce sa faca temeinic, nu conteaza ca mai cheltui niste bani cu un birou, un calculator, niste licente, etc.
      Conteaza in schimb ca mesajul a fost transmis, nu mai simt nici un fel de tragere de inima pentru un patron care are ca unitate de masura nu volumul de munca ci faza asta cu altii care stau la usa. Mai mult, vechimea e un dezavantaj enorm, pentru ca intre timp am colegi care fac mai putin, dar au negociat pe mai mult. Si atunci ma intreb, pentru ce ? Ce inseamna 9 ani pentru un patron (are 50 de angajati cu totii, deci dupa 9 ani in care ne intersectam macar saptamanal prin natura muncii ) ? Cum sa inteleg eu ca firma lucreaza pentru noi ?

      1. De curiozitate, i-ai spus asta patronului? Ca poate sa angajeze doi, dar nu o sa aiba aceeasi productivitate ca tine? Ca experienta si eficienta ta, dobandite dupa 9 ani, sunt mult mai valoroase pentru companie decat habarnismul unor noi angajati ?
        Daca ii spui astea, si sunt adevarate, si-ti raspunde ca nu conteaza, atunci e cazul sa-ti cauti alt patron. Daca nu sunt adevarate, e cazul sa vezi de ce nu sunt adevarate, si ce poti sa faci in privinta asta.

    2. Ei bine am citit atat postarea cat si comentariile lasate aici. Unii au o gandire buna, insa altii se cred atat de superiori incat au uitat de unde au plecat. Nu stiu de unde gandirea asta a dumneata draga Mortyse cum ca este gresit sa angajezi ” doi nauci inca studenti pe part-time” ori sa cataloghezi ca aceasta generatie „ar face doua-trei facultati, nu din pasiune, ci pentru ca ii intretin mama si tata cat sunt studenti, asa ca aleg sa copilareasca”. Nu cred ca te poti afla in masura sa spui ca STII TU CUM ESTE ACEASTA GENERATIE ci doar sa spui ca O PARTE DIN ACEASTA GENERATIE este in acel fel! Pai haide sa o luam asa: nu angajezi doi studenti pe part-time, dar angajezi un tanar(18-24 de ani) pe full-time. Care este diferenta? Amandoi sunt tineri si probabil fara prea multa experienta, cum este si normal, cum de altfel ai fost si tu si toata lumea la acea varsta. Sau problema aici este ca vrei sa angajezi un om matur cu experienta in locul celui tanar fara? Cum sa inveti si sa vrei sa faci ceva daca ti se spune in mare parte ca nu ai experienta??? Noua tinerilor nu ni se ofera posibilitati, suntem luati in bataie de joc din simplul motiv ca ESTI MAI MIC SI TREBUIE SA TACI SI SA MANANCI CEEA CE TI SE DA. Ei bine nu este chiar asa. Suntem oameni cu totii, nu ne este greu sa fim respectuosi si buni unii cu altii. Sa vedem ce bine o fi pe viitor daca am adopta toti, atat angajatii cat si angajatorii/superiorii o atitudine corespunzatoare. Pentru ca un angajat se poate descurca intr-o oarecare masura fara un angajator, insa nu stiu ce s-ar face angajatorii fara acei angajati care sa ii fie in subordine. Atat angajatul cat si angajatorul depinde unul de celalalt. Daca tu nu stii sa iti conduci firma cum trebuie si sa creezi legaturi cu angajatii tai, nu te mira ca nu iti merge bine.
      Da, sunt o „STUDENTA NAUCA” , ce lucreaza part-time in acelasi timp merge si la cursuri si asta din simplul motiv ca mi-am dorit sa am banii mei, fara sa apelez mereu la „tati si mami” pentru mai stiu eu ce moft am, ori pentru ceva strict necesar mie. Eu am lucrat pentru prima data cand inca nici nu implinisem 18 ani si asta pentru ca am vrut sa imi strang bani ca sa imi iau ceva pentru care ai mei nici nu aveau posibilitatea sa mi-l cumpere si considerau ca nici nu aveam asa mare nevoie de acel lucru. Iar de atunci si pana in prezent ( eu avand 23 de ani) am avut ceva experiente in mai multe domenii si nu doar part-time. Si am dat peste atatea tipuri de oameni cu o gandire foarte proasta la o varsta trecuta de 40 de ani. Toate aceste experiente m-au maturizat si m-au facut sa vad exact lumea in care ne invartim noi. Si din pacate, pana in prezent am ramas cu un gust foarte amar, nu doar amar. Ca un expemplu, am lucrat 11 luni pe un salariu de 800 de lei, cu carte de munca facuta doar pentru 2 ore pe zi, iar eu de fapt lucram intre 212-238 de ore lunar. Ce sa spunem ori sa intelegem din asta??? Ca „MUNCA PUTE” ??? ORI CA SI UNII ANGAJATORI SUNT NISTE NEMERNICI PENTRU CARE NU MERITA SA LUCREZI??? Daaa, este foarte adevarat ca din pacate multi romani considera ca munca nu este pentru ei, dar haideti sa nu facem din asta ceva mai mult decat este. Daca a-ti intalnit in viata asta cateva astfel de persoane, asta nu inseamna ca toti ne numaram printre.
      Spuneti ca cei tineri sunt visatori, ca stam 2-3 luni apoi plecam, dar v-ati gandit voi oare cum erati??? Ori v-ati pus simpla intrebare „DE CE” ???Nu toti tinerii sunt asa cum cred multi dintre voi! Ba chiar multi dintre noi avem potential si avem un caracter si o gandire mult mai bine formata fata de multi alti oameni MATURI DE PESTE 30 de ani care se cred STIE TOT. Normal ca ne dorim salarii decente pentru ca poate am crescut in familii cu un salariu minim pe economie si stim cum este sa te limitezi la lucruri in limita posibilitatilor. Un om de 24+ ani vrea sa stea in chirie, sa aibe un serviciu si „o locuinta a lui” . Ei bun si el are un salariu minim pe economie. CUM SE DESCURCA EL???? CHIRIE+ UTILITATI+ MANCARE+TRANSPORTUL PANA SI DE LA LOCUL DE MUNCA+LUCRURI PENTRU IGIENA PERSONALA (DACA ESTE FATA ARE NEVOIE DE MAI MULTE PRODUSE PENTRU INGRIJIRE SI IGIENA)+HAINE+BANI PENTRU UN SUC IN ORAS OCAZIONAL+BANI PENTRU CARTI DE CITIT ORI HOBBY=1000 DE LEI???? Si aici nici nu se mai pune problema de vreo vacanta sau un weekend petrecut undeva, ocazional cu cei dragi, ori o masina personala, ori un telefon putin mai performant, ori cateva mancaruri cu ingrediente la un pret mai ridicat sau chiar iesitul si mancatul in oras. Si lista ar putea continua. PRIN URMARE UN SALARIU DE 1000 DE LEI NU ESTE DE AJUNS!!!!! Cineva intr-un comentariu spunea ca” daca stii de 1000 de lei cum sa castigi mai mult”. O prostie mai mare nu am auzit!!!! Cum vine asta??? Cei din alte tari care au aceeasi ocupatie ca a mea si iau de 3 ori mai mult inseamna ca stiu mai mult? De fapt asta este una din problemele pe care voi nu le constientizati, ca daca am avea gandirea celor din tarile bine dezvoltate, mai ales cei de sus, cei care ne conduc, si am avea un salariu acceptabil, cum au si alte tari, totul ar merge mult mai bine.
      Sunt fel si fel de oameni in aceasta tara. Cu scarba ma uit la multi ca au o gandire si un comportament de nici nu ai cuvinte… Dar aici este strict vina educatiei! Si ma refer mai mult la educatia primita de la cei mai sus posibili. De la cei care au puterea sa schimbe ceva in bine si sa ne formeze pe toti, dar aleg sa isi preocupe timpul cu discursuri bune de nimic si cu banii pe care si baga in buzunare, in case, vile, masini, bani pentru care nu trebuie sa miste mai nimic. Oameni care habar nu au cum sa scrie corect gramatical in limba noastra materna, oameni care habar nu au cum sa vorbeasca si mai ales cum sa presteze munca pentru care activeaza, dar oamenii care ne conduc…
      Asa ca lasandu-i la o parte pe cei ce nu vor sa munceasca din simplul fapt COMODITATEA (SI RUSINE PENTRU ACEIA), mai sunt si cei care vor, dar care nu suporta sa fie tratati ca pe un gunoi. Stii e o vorba CE SEMENI, AIA CULEGI. Din pacate, la mine nu a cam fuctionat pentru ca eu sunt genul de persoana ce da si ajuta fara sa ceara, dar care se asteapta sa primeasca macar 3 sferturi din ce a dat, insa multa lume vrea si se asteapta sa primeasca insa cand este vorba sa ofere..omite. Cam asa se inatmpla din pacate la noi in tara in unele situatii, sa nu spun in majoritatea situatiilor. La noi in tara si un BUNA ZIUA dat de sef angajatilor nu se prea intalneste, d-apoi de respect sau recunostiinta… Si ma intorc iar la faptul ca lumea se crede mult superioara, fie ea sef ori angajat.
      Prin urmare este trista situatia din tara noastra, trista mai mult pentru cei tineri, asa ca mine, asa cum a-ti fost si voi, trist pentru ca de viitorul nostru a depins si depinde gandirea voastra, a celor ce au un cuvant de spus si mai ales educatia pe care ne-o oferiti, pentru ca fara sa stiti poate, noi tinerii, invatam din comportamentul pe care il aveti voi pentru noi!

      1. Se pare ca nu reusiti sa intelegeti o problema si faceti niste comparatii cel putin aiuristice.

        Da, exista tari in care se castiga mai bine. Dar stii de ce? Te-ai uitat mai departe de farfuria ta?
        1. Pentru ca preturile serviciilor (si, in general, a tot ceea ce implica capital uman) sunt mult mai mari ca in Romania. De 3,5, 10 ori!
        2. Daca nu ati dormi pe voi ca la punctul 1 sau daca ati fi mai receptivi, ati vedea ca problema nu este la angajator
        3. Nu este vina angajatorului ca va faceti vacantele prin afara tarii si ca va aduceti produse din afara tarii [nu stam acum sa detaliem], fortand disparitia putinilor angajatori locali care mai exista.
        4. Nu este vina angajatorilor ca nu reusiti voi sa faceti afaceri sau ca ceilalti romani care muncesc prin afara nu reusesc, nu vor sau nu sunt in stare sa investeasca acel capital in afaceri locale
        5. Nu este vina angajatorilor ca cei de 55+ ani considera ca „angajatul la patron” e de porc.

        Asadar, cand mai comparati Romania cu vestul, invatati sa comparati tot! Si invatati sa sustineti mediul local privat (cel putin o parte a lui), altfel nu veti avea un viitor aici. Si, cu toata parerea de rau, o meritati cu varf si indesat – asta pentru ca nu reusiti sa invatati din greselile generatiilor mai in varsta[si nici nu incercati sa ii adaptati]. Si persitati in aceleasi greseli. Si fugiti de matematica cifrelor si de educatia antreprenoriala ceva de speriat. Si mai aveti si impresia ca doar vi se cuvine.

        Sa mai zic ca sunteti o generatie crescuta cu „totul gratis de pe Internet” si ca nu reusiti sa vedeti nivelul si volumul de munca din spatele multor chestiuni?

        [Am alternat intre singular si plural pentru ca sunt mult chestiuni care se aplica, universal, generatiei]

        1. Comparatiile aiurea sau nu au o cauza mult mai ampla si mai veche.

          Educatia este de vina la toate nivelele : angajati, anganatori, functionari.

          Sa le lua pe rand doara:

          – Dragii nostri politicieni de exemplu, printre care de-a lungul timpului s-au perindat oameni si oameni, unii neavand nici o treaba cu politica dincolo de o fata zambitoare si un capital de imagine (Irina Loghin, Gigi Becali, etc, etc, etc) nu au calitate, scoala, sau interese nationale pe termen mediu si lung. Este un fapt, in trend-ul natiei.

          – Dragii nostri antreprenori nici ei nu au rabdare, studii temeinice. Evident ca sunt si exceptii, dar raman exceptii. Dar la modul general putem privi in urma la privatizari, cunosc personal patroni care au preluat 5-6 firme din domenii diferite si le-au facut praf. Cunostinte in domenii ? Zero ! De multe ori nu au nici macar bunul simt de a isi cunoaste angajatii de baza si ii pierd si pe acestia. Ok, a trecut ceva timp de la perioada privatizarilor, respectivii fiind un pic filtrati de piata. Ramane in continuare marea clientela politica care denatureaza piata. Pentru ca una e sa incerci sa intri pe piata, alta e sa ai piata asigurata. Nu credeti ? Ati avut recent scandalul cu Hexi. Si cine stie cate cazuri mai sunt. Dar acolo erau antreprenori de succes, nu ?

          – Angajatii nu mai sunt pregatiti corespunzator. De ce ? Pentru ca sistemul educational este distrus si neconform cu realitatea. Facultatile particulare si nu numai scot diplome pe banda rulanta. Diplome care nu isi vor regasi niciodata corespondenta pe piata fortei de munca. Adica serios, cati economisti cu diploma vor gasi un loc de munca in conditiile in care ies anual din facultati cateva mii ? Dar avocati ?
          Apoi nu intelegem nici dupa atata amar de timp ca invatatul teoretic e cam egal cu zero. Si de multe ori nesustinut de realitate. E ca si cum ne dorim sa fim la standarde occidentale (sau si mai si ca romanii „E” destepti, cand de fapt noi folosim o tehnologie in industrie cu 10-20 de ani mai veche in cel mai bun caz.

          Nivelul de munca draga MP il poti judeca tu doar la nivelul angajatilor tai, in rest sunt speculatii. Dar cat timp investitori straini au curajul sa isi faca sau sa preia fabrici de la noi, gen Dacia, Mittal, ma indoiesc ca se plang de nivelul de munca.

          1. E ok, deci nu antreprenorii sunt vinovatii principali, ci societatea in ansamblu. Da, de acord.

            Sunt constient ca exista investitori straini care au „curaj” – au capital, au knowhow. De acord si cu chestiunea asta, de aceea fac tot ce pot sa invat si sa analizez cum functioneaza celelalte sisteme la care ne raportam (lucru bun, zic eu) – de aceea am si atras atentia asupra preturilor.

            Si tot din analiza am dedus asa [pe chestii legale, nu pe alte cifre]:
            -procentul angajatilor din total populatia, in vest, variaza intre 50 si 60%. La noi este 25%.
            -companiile mici [sub 10 angajati], ca numar, sunt undeva la 90-95% din totalul companiilor; la noi nu stiu exact, dar este un numar care trebuie luat in calcul in momentul in care discutam de investitori si de modele
            -veniturile unei companii mici (deci nu profitul, da?) per angajat se situeaza undeva intre 80.000 euro si 500.000 euro/an
            -Romania este undeva la mijloc ca procent cand vine vorba de taxe „cerute” – taxe real platite sunt mult mai mici(din diverse motive), ceea ce pune o presiune suplimentara pe cei care sunt corecti
            -adaosurile, la produse, variaza intre 50 si 250%, nu 20% cum „viseaza” angajatii napastuiti din Romania
            -predomina achizitiile de la producatori locali in dauna celor de la producatori externi, chiar daca preturile sunt mai mari; asta pentru ca:
            -exista cultura, conceptul, ideea, intelegerea, perceperea circuitului banilor in societate
            -exista o stransa legatura intre nivelul de educatie, IQ si profit
            -avem cel mai mare procent de agricultori din total populatie, din EU, dar avem printre cele mai mici exporturi si rate de productivitate [studiu interesant: Irlanda]
            (astea dintre cele pe care mi le amintesc rapid)

            Bun, revenind la preturi: In Romania, PIBul per capita este undeva la 10000 USD/an. Adica sub 1000 USD/luna. PIBul ajustat PPP (la puterea de cumparare, adica la pretul produselor LOCALE) este cam 2.5 ori mai mare – deci preturile(!) locale sunt cam de 2.5 ori mai mici decat „global”, sa-i zicem. PIBul ajustat la preturi locale in tarile vestice nu difera cu mai mult de 20%. Cine are de inteles, intelege ce vreau a zice.

            PIBul extern (al tarilor vestice) se invarte undeva spre 40.000(+/-)/an/capita.
            Coincidenta sau nu, salariile medii (si cele minime, cu ceva variatiuni) sunt cam de 4 ori mai mari ca in Romania. Cine are de inteles, din nou, va intelege ce vreau a zice.

            Poate gresesc, poate nu stiu eu sa ma uit unde trebuie, dar toate cifrele/procentele se leaga intre ele. Ce-i de facut? Eh, aici mai e de discutat.

      2. Comentariul a fost pertinent. Nu mai despărți „ați”. In rest „trăim în România și asta ne ocupa tot timpul ” ??

  10. Mare pacat caci multi antreprenori simt la fel, oriunde s-ar afla…Dar stiu ca mai sunt si oameni pe lume care pot face treaba buna si ar fi angajati buni si devotati…Tot din pacate acesti oameni nu se vad, fie pentru ca sunt modesti, fie pentru ca diferite situatii de viata i-au facut si pe ei sa fie neincrezatori in buna intentie a antreprenorului. Dar sa nu ne pierdem speranta si mai ales sa nu lasam toate gandurile astea negative, fara speranta sa ne invadeze spatiul sanatos de gandire si mai ales de simtire. Oamenii buni sunt poate mai rari dar ei exista si mai ales exista o parte buna in fiecare persoana doar trebuie sa gasim modalitatea de a o scoate de acolo. Bafta in continuare!

  11. Cei ce comentează în necunoștință de cauză îi rog să deschidă o afacere. Sa vadă cât de mari sunt eforturile să poată să plătească la stat dările. Să plătească Psi, Protecția Muncii, PRAM, gunoi, deratizare și multe altele. Să caute angajați și să vadă că nu găsește oameni pregătiți ce dau plus valoare serviciilor oferite. Atunci puteți să vă dați cu părerea. Acum statul cere de la cei ce muncesc să încurajeze lenea.

    1. Statul a incurajat destul afacerile falimentare, nu e cazul sa sustina noi cazuri.
      In plus asta e problema antreprenorului roman. De cele mai multe ori e incult. Incult din punct de vedere al sectorului de piata in care se baga. Daca tu intai te arunci cu capul inainte si abea apoi te intrebi daca stii sa inoti si daca jos e apa…..bafta. Banuiesc ca, concepturi gen studiu de piata de desfacere, piata a muncii, etc sunt fantasme pentru unii.

      1. Da bossulica, doar ca si in IT e la fel. Daca-mi spui ca IT-u e slow la noi in tara, eu ma duc sa ma popesc, ca tot murim odata si odata, tre sa fie mega profitabil. Tu deschide o afacere inainte sa faci calcule pe businessul altora.

    2. Platim cu totii dari de ne ies pe ochi. Ajutoarele sociale nu sunt o cauza a problemelor angajatorilor de a-si gasi angajati si de a-i pastra. Crede-ma, pe aia nici nu-i vrei. Iar daca i-ai vrea pe aia, ca ai impresia ca vor veni sa lucreze pentru tine pe un salariu de nimic si poate la negru, macar partial, ca, nah, ii salvezi – in loc sa cauti sa platesti bine si corect un om calificat si de valoare – , ghici ce! ti-o meriti.
      Spun doar ca problema pusa in articolul lui Mandruta nu e cea reala.
      In toate tarile exista o categorie de oameni care prefera sa subziste pe ajutoare sociale. In toate tarile exista un dispret pentru acestia. Dar nu asta e cauza ca un antreprenor nu isi gaseste angajati.

    3. Nu te faci antreprenor dacă nu ai un studiu de caz aprofundat. Vezi cat costă toate, cu cât, cât și unde vinzi produsele sau serviciile, ce face concurența, apoi te apuci.

      1. Asa gandeam si eu acum 4 ani inainte sa stiu cu ce se mananca antreprenoriatul. Asta invatasem la ASE :). Adevarul e ca nu prea poti sa faci un studiu de caz aprofundat pentru ca este foarte greu sa afli ce taxe platesti si cat costa certificarile de la stat – eu de exemplu aflu in fiecare an ca trebuie sa ma inregistrez la organe noi si sa platesc taxe noi – noroc ca am contabil bun. Si in plus, statul scoate si baga taxe noi la fiecare cateva luni, iar planul tau de afaceri devine nul. Prin urmare ai doua variante: astepti ca statul roman sa se transforme intr-un stat modern, sau dupa ce iti faci unele calcule, strangi din dinti si te apuci de treaba. Si va trebui sa modifici pe parcurs. Si ai de modificat in permanenta. Sporuri multe!

  12. Expresia „stau 10 la usa” m-a urmarit si pe mine cat eram angajat la patron. Un patron care n-a inteles ca nu echipamentele cu care lucrezi conteaza ci oamenii. Ca atare afacerea lui s-a dus de rapa in nici un an in momentul cand a aparut o concurenta serioasa. In afacerea mea incerc sa nu repet greseala asta. Intr-o afacere mica munca in echipa e esentiala daca vrei sa faci ceva, daca vrei ca afacerea ta sa mai existe si dupa 20 de ani. Eu am deja 19 ani 🙂

  13. Tocmai mi-a plecat unul din angajati, nemultumit de salariul de 1500 de lei net. Spera sa se lanseze in acelasi domeniu in care l-am instruit eu, drept care i-am defalcat business-ul necesar ca sa il platesc pe el:
    Facturez clientului servicii de 3800 lei cu tot cu TVA
    3800 fara tva = 3800/1.2 = 3167 lei
    diferenta merge la stat = 633 lei
    din 3167 lei platesti 3% impozit pe venit
    raman 3072 lei diferenta de 95 lei merge la stat
    din 3072 lei platesti 16% impozit pe dividende
    raman 2580, diferenta de 492 merge la stat
    aproximam la 2575 in loc de 2580 fondul de salarii
    firma plateste la stat 481 lei contributii,
    salariul tau brut e de 2094 lei,
    din care platesti contributii de 594 lei
    ca sa iti ramana netul de 1500 in mana.
    2300 lei s-au dus la stat.
    Cine a stat de 2300 lei, luna asta, din munca ta?

    1. Si cu ce il ajuta calculul ala ? Mananca mai mult din el sau ii tine de foame ?
      Cred ca nu aveti idee ce inseamna angajat, angajator si afacere.
      Se presupune totusi ca angajatul ofera timpul si munca sa unui angajator pentru ca singur nu dispune de metodele necesare de a obtine direct un venit de la un utilizator final. Asocierea angajat-angajator presupune ca ambele parti profita, respectiv angajatul munceste iar angajatorul ofera mai departe spre o piata de desfacere cu un impact si succes mai mare decat ar putea angajatul sa o faca singur. Daca angajatorul nu poate sa isi ofere lui insusi si mai departe angajatului acest lucru…..e cazul sa faca ambelor parti un bine si sa inchida afacerea. Sa spui ca tu ca patron iesi in pierdere si tii angajatul asa….de mila…e o aberatie, trebuie sa fii dus cu capul sa insisti si sa mergi in pierdere pentru motive necunoscute.
      Asa ca lasati calculele, pentru ca omul nu e interesat sa ii arati cat de atasat emotional esti tu de el, cel care munceste pe un salariu de 1500 de lei, si ca ii faci tu un bine ca il tii si pe banii aia. Sau pe asta se bazeaza in mare patronul roman…..asta e.

      1. 1. „Se presupune totusi ca angajatul ofera timpul si munca sa unui angajator pentru ca singur nu dispune de metodele necesare de a obtine direct un venit de la un utilizator final.”

        Asta din ce manual de ceva-ceva e scoasa? De unde si pana unde gandirea asta? Lasa, mai bine nu raspunde… Cine nu e rupt de realitate stie cam de pe unde.

        2. „Asa ca lasati calculele, pentru ca omul nu e interesat sa ii arati cat de atasat emotional esti tu de el, cel care munceste pe un salariu de 1500 de lei, si ca ii faci tu un bine ca il tii si pe banii aia. ”

        Dat fiind ca oamenii nu mananca unicorni roz sau verzi, este foarte bine sa stie ce si cum se intampla cu banii. Sau „supara”?

      2. Calculul expus arata nivelul taxelor din Romania. Majoritatea angajatilor sau candidatilor nu cunosc aceste detalii de impozitare, multi nu cunosc nici diferenta intre net si brut. Iar exemplficarea de sus nu aduce angajatorului inca nici un beneficiu. Asigura doar salarizarea unei persoane. Daca mai adaugam ca din sumele virate la stat angajatul beneficiaza de acces la sistem de sanatate, pensie de stat, infrastructura, samd, veselia creste.

        1. Da, iar afacerea se lanseaza din start pe aceste considerente, nu sunt noi. Angajatului ii revine netul, angajatorul plateste restul catre stat, asa ca tot comentariul si calculul pentru angajat este din nou zero. Si da, taxele trebuiesc platite iar afacerea gandita dinainte din toate punctele de vedere. Restul e asa, la modul de prost gust, hai sa-ti arat cate favoruri iti fac eu pentru aia 1500 de lei ai tai. Groaznica gandire.
          Ca beneficiaza de acces la toate cele enumerate…..serios ….pai de ce nu le spuneti direct angajatilor „mai bani nu va dau, dar o sa aveti pensie, acces la sanatate, etc, veselie”. Stati asa, pensia e in functie de venit, am uitat sa-ti spun ca la 1500 de lei ai tai o sa vrei sa nu prinzi pensia.

    2. poate chiar ” a stat ” cineva pe banii ania. dar nu asta e important. important e ca fiecare din noi sa-si faca treaba, sa-si plateasca datoriile. poate asa invatam sa nu mai dam mita, sa nu mai luam , ( in urmatoarea suta de ani) . ca asa ar trebui. mereu vor fi si din cei care „fenteaza” legea. dar hai sa nu ne mai furam caciula. si eu am muncit pe vremea facultatii , ca dupa sa o fac pe bani marunti- ca nu aveam incotro. si la un loc de munca chiar 9 ore- ca asa voia patronul- erau chiar doi.
      la tara e aceeasi poveste. o prietena imi povestea ca isi cautau muncitori cu ziua la camp si nu sunt. sau au niste pretentii – bani, mancare, cafea, ceva de baut, si tigari. e mai usor sa stai pe ajutorul social. care nu am inteles de ce se da unui om in putere care doar nu munceste.ca? somajul il inteleg, dar ajutorul social- e drept ca nu poti trai cu respectivii bani. dar atunci?
      salarii de rahat. si ca pe vremuri : ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim, nu? trist. chiar nu se munceste. si nu mai sunt oameni calificati. parca am fi o tara de ingineri si profesori. de toata jena

  14. Piața se auto-reglează întotdeauna. Vom „importa” muncitori din China, Bangladesh, Ciad, Mongolia, Belarus etc – oameni dispuși să muncească pe banii pe care românii nu vor să muncească.

    Lor poate nu le pute munca…

    1. Poate nu le pute munca, poate le pute munca pe bani putini. Ceea ce e exact ce zici aici – cauti forta de munca mai ieftina, din afara.

  15. Buna,
    Ajutorul social este aproape inexistent, in România, chiar si așa, cu siguranță, sunt care abuzează de sistem. Cred ca problema o sa se înrăutățească, deoarece, relația dintre angajat si angajator e foarte slabă, atitudinea amândurora este greșita de cele mai multe ori, este greșit sa-i spui angajatului, dacă nu-ți convine, pleacă,mai sunt 10 la poarta, pt ca ai investit in el, l-ai calificat, poate ai pierdut bani, pt ca, a distrus câteva produse pana a învățat cu se fabrica sau a fost foarte lent. De cele mai multe ori, problema sunt banii, care sunt foarte putini. Când un angajat spune ca vrea sa plece, câți dintre șefi spun, hai sa discutam, de ce vrei sa pleci, care sunt nemulțumirile? Toți gândesc, ah.. Mai sunt 10 la poarta, aici intervine partea buna (pt angajați) faptul ca pleacă, România a început sa piardă, pe termen lung, forța de munca pleacă din țară, ma uit doar la mine in sat, in anii ’90 erau doua clase de a întâia, de la anul viitor, nu mai sunt destui copii, natalitatea a scăzut, pt ca tinerii pleacă, căutând un trai mai bun. Dacă va fi creștere economică, nu va fi cu cine sa lucrezi, atunci, o sa se schimbe si atitudinea angajatorilor. Nu e nicio binefacere ca angajezi pe cineva, pt ca, eu, ca posibil angajat, vin la tine (ca angajator), să-mi vând serviciile (experiența, îndemânarea, punctualitatea, etc) având nevoie de bani, iar angajatorul, care are banii, are nevoie de forța de munca, pt care, trebuie sa plătească, ca sunt eu sau altul, e tot una. Ca angajator, in România, trebuie, din păcate, sa fi si psiholog, sa le schimbi mentalitatea oamenilor, care o au greșita, încă de mici, pt ca, si părinții lor au fost așa, atitudinea fata de serviciu, care îți da siguranța financiară si de ce nu, atitudinea fata de viața si de cei din jur. Cei mai mulți nici nu știu sa spună, mulțumesc sau scuză-mă. Din aceste pricini, angajatorul, angajații si România, in general pierde enorm, pe termen lung.

  16. Bun, ok, de inteles – salariile sunt prea mici, patronii fura si nu muncesc, angajatii isi rup spatele.

    Si totusi, unde este pleiada, trupa, grupa, turma de antreprenori de 18-40 de ani care sa le demonstreze „patronilor rai” cum se fac afacerile si cum castiga ei de 10 ori salariul oferit?

    Nu sunt? Pai de ce? Ce ii retine? Lenea cumva?

    Lasand la o parte ca multi se multumesc cu „ce pica”, nici nu fac ceva sa schimbe chestia asta. „Sa se faca, zic, dar sa faca altii”…

  17. Tara in care munca pute? Frumos titlu. Dpdv al unui angajat in afara tarii intr-o multinationala cu 7 ani de vechime pot sa spun ca remunerației pe merit nu ii simti nici măcar mirosul :))). După ce avansezi in munca si ajungi la nivelul colegei de birou făcând treaba la fel de bine, cand ceri o binemeritata marire de salar răspunsul este „acum nu e momentul” si te trezesti cu spatele intors iar tu „angajat puturos” cu ochii cat cepele. Intr-adevar mai așteaptă multi la usa dar nici unul nu accepta salariu de acum 2,4, 7 ani 😉 si atunci angajezi 2. Aceeasi gandire o au si afara „sant 10 la usa” dar fiecare angajat isi cunoaste limitele. Pacat ca uneori esti constrans sa renunti la un loc de munca unde te simti cu adevarat integrat ca sa o iei de la inceput. Părerea mea e ca fiecare antreprenor, mai ales la inceput de drum, sa observe angajatii iar daca munca pe care o fac e apreciata (randament/calitate/atitudine) sa fie stimulat prin marirea salariului la fiecare 2 ani si munca nu va mai mirosi :).

  18. S-au vehiculat in anii de bum economic niste salarii destul de mari pe cate cei care cauta acum un loc de munca cred ca le vor primi fara sa faca nimic.Eu ma confrunt cu inca o problema: caut in Slobozia de vreo 4 ani un spatiu in care sa imi deschid o sectie de productie pt fursecuri. Sunt spatii goale, dar chiriile sunt nesimtite, nu te poti apropia. Stiti ce mi se spune? Mai bine stau cu el gol ca nu cere de mancare. Iar la prob cu angajatii: sunt unii care nu vor sa munceasca, sunt altii-nepregatiti si nici nu vor sa invete si sunt cei mai simpatici care vor bani ca in SUA si sa fie si directori. O cofetarie din Slobozia cere la angajare sa stii regula de trei-simpla si sa stii principalele operatiuni din matematica. Deci????

  19. Adevărul este undeva pe la mijloc, sunt de acord ca nivelul salariilor este destul de mic în comparație cu cheltuielile fiecăruia, sunt de acord ca unii au de plătit chirie sau diverse cheltuieli care uneori depășesc salariul dar totodată ca și antreprenor, pot spune ca am un mic business în care nu este foarte multa lume specializata si fiecare angajat trebuie sa parcurgă anumite etape pana sa ajungă la un anumit nivel, pana sa învețe tot. Am angajați de mai bine de 1 an de zile care nu pot trece peste anumite etape. Aici apare „problema” mea ca și angajator, nu pot oferi același salariu unei persoane care nu poate mai mult sau este relativ limitata, ca și celui care a demonstrat tot timpul ca poate, ca se implica și ca își dorește mai mult. Prin urmare vorbesc despre 18 angajati care au salarii diferite. Pot sa spun ca am avut angajați care la solicitarea mea de a efectua ore suplimentare care bineînțeles ca sunt remunerate, nu au dorit sa lucreze. Ce sa înțeleg? Ca nu vor mai multi bani, nu? Ei bine, acești angajati sunt aceia despre care vorbește și Adi Hadean, cei care nu vor mai mult, cei care întotdeauna sunt nemulțumiți de orice dar și cei care nu fac nimic în plus pentru a câștiga mai mult mergând pe premiza (timpul trece, leafa vine). Mai este totodată și problema celor care nu au experienta absolut deloc și visează la posturi de conducere cu birou propriu, telefon de servici, mașina de servici, remunerație pe măsură și de ce nu, un job de luni-vineri de la 10.00 pana pe la 16 asa…Toți se vaită ca nu găsesc de lucru însă oare sunt chiar interesați de un job, chiar vor sa lucreze? La telefon pe teu programare interviu, cel puțin 80% întreabă cat e salariul, unde este locația, care este programul. Eu am lucrat de la 14 ani, am 35 de ani și în prezent lucrez cot la cot cu angajații mei, formam o „familie” . În timpul în care am fost angajat nu mi-am pus niciodată problema ca jobul este la 1h de mers cu autobuzul, sau ca trebuie sa ma trezesc la 6 ca sa ajung la lucru și cel mai mult am fost motivat pe lângă salariu de vorbele bune și complimentele aduse de șefii mei. Pur și simplu vroiam sa lucrez, aveam nevoie de job și am conștientizat ca nu eu ca și angajat trebuie sa pun condiții, ci ca trebuie sa le respect pe ale angajatorului, astfel a fost bine atât pentru mine cat și pt el.

  20. Același răspuns pe care i l-am pus și lu’ Mânuță, de ce sunt milioane de muncitori români în Germania, Spania, Italia și UK și de ce nu recrutați de acolo?

  21. În Spania e șomaj de 20% și mulți spanioli ar veni bucuroși în România să lucreze pentru minunații noștri patroni. Recrutați din Vestul Europei pentru că oamenii sunt pregătiți și nu mai angajați români. Cu 3000 de euro pe lună puteți angaja un neamț, pentru 7000 de euro pe lună (cu tot cu taxe) vor veni să muncească pentur voi suedezii și norvegienii.

    1. Zic sa incepem cu meseriasii, pentru ca sunt cei mai importanti.

      Cat ai platit ultima oara electricianul?
      Mecanicul?
      Medicul generalist?
      Stomatologul?
      Patiserul / bucatarul / cofetarul / brutarul?
      Frizerul?
      Avocatul?
      Arhitecul?
      Contabilul?
      Gradinarul?

      I-ai platit ca in Suedia? Sau ca in Norvegia?
      Daca tu nu i-ai platit [probabilitate de ~90%, daca esti in Romania], de ce ceri de la altii?

  22. ah, mirajul patronului de a da salariul minim fiecarui angajat. mai putin mandea, ca doar „time is money”, munca e munca si vacantele pe deplin meritate. si apoi oferim si sfaturi „de sus”, ca doar avem altitudinea de antreprenor in romania.

    pe cind „oferim salarizare decenta, in functie de performanta, dupa criterii transparente”?

    asa se va termina cu angajatii „nepregatiti” care vor salarii mari si patroni care se pling de salariul angajatului cind au o singura lucrare pe luna.

    taxele, angajatii, benzina, apa, wcul sunt cheltuieli de business. daca sunt mari, eficientizati businessul sau cresteti volumul de vinzari. probabil ca si partea asta „pute” nitel… si e greu sa renuntam la mici conforturi personale care nu se justifica.

  23. Ce usor e asta cu „eficientizati businessul” si cu patronii exploatatori in general. Eu nu inteleg de ce nu se face toata lumea antreprenor, sa-i exploateze pe altii pe salariul minim? De ce avem infinit mai multi angajati decat patroni, cand e atat de simplu sa fii patron si sa-i exploatezi pe altii?

    1. Pai si? Pe urma pe cine mai dau vina? Pe cine mai injura/acuza? Cum se mai victimizeaza? Cum se mai iau de capra vecinului, pe care nu au hranit-o in viata lor?

      Vrei sa ramana fara „obiectul plangerii continue”?

      Ei as, fii cititor serios!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *