Tati, eu văd toate lucrurile.

Era mic și destul de urât, vinețiu, cu o ureche clăpăugă și fără habar de binele cel nou dobândit după expulzarea din singurul rai pe care-l cunoștea. N-am avut nevoie de vreo secundă pentru a-l iubi. Legătura era acolo și-s convins că ea s-a format înainte ca mama lui și cu mine să ne întâlnim. Știu asta pentru că la puține zile după ce am început să trăim împreună, mi-a spus, descris, cum m-a visat alergând prin Piața Muzeului din Cluj împreună cu acest băiat cu ochii ei și expresia mea, cu atitudine și talent în a găsi necazurile (ghiciți voi cine are atitudine și cine e găsit de necazuri și când nu le caută). Apoi, după doi ani a venit el. Ca-n vis, dar cu o înțelepciune pe care n-a visat-o nimeni. Cu un fel de a privi în om, cu un fel de a pune zâmbet pe fața oricui, oricât de trist, oricât de încruntat. Habar n-am cum face, dar îl urmăresc atent, că doar-doar s-o lipi ceva și de mine din înțelepciunea asta. De când a început să vorbească umblu cu o notă deschisă-n telefon, în care adaug, linie după linie, lucrurile înțelepte sau amuzante (uneori sunt și una și alta) pe care le spune. Împart cu voi câteva, pentru că-i sfârșitul săptămânii, pentru că Vladimir nu se supără și pentru că da.

-Tati, telecomanda asta dă eroare trei metri.

-Tati, uită-te pe aplicație să-mi spui de la ce-s sârmele astea.

-Tati, cine cântă?

-Vița de vie.

-Nu e viță de vie, tati, e un om care cântă.

-Supermaxim îmi place de tine, mami. Mami e brioșa mea.

– Dacă eram mic, am fost un erou.

-Și acum ce ești?

-Acum sunt un erou mare.

-Mami, unde-i tati?

-A fugit în lume cu banii de iaurt.

-Tati, ai fugit în lume cu un iaurțel cu fructe?

-Tati, eu am o limbă străină și vorbesc cu ea calimera calisfera.

Tati, eu am un sughiț, dar trece cu un pufuleț.

-Am venit cu frații mei gemeni: mami și tati.

-Tati, vreau să mă supăr. Ca să pot lua mununuca (suzeta) dacă plâng.

-O să caut stele de mare.

-Și ce o să faci cu ele?

-O să le găsesc.

-Tati, te rrrooooog nu mă spăla. Fă-mă murdar la loc. Dă-mi mucul înapooooooi!

-Tati, miroase a frunze zgomotoase. Sunt chiar o alună nebună. Să-mi dai un diagnostic.

-Tati, eu văd toate lucrurile.

Vladimir are doi ani și câteva luni. Vorbește de la un an și uneori întreabă de o sută de ori același lucru, de parcă ar vrea să mă prindă cu minciuna sau să mă angajeze la SIE. Eu îi răspund aproape de fiecare dată la fel, dar uneori schimb răspunsul, doar pentru că-mi place de mor să-l văd cum mă corectează pentru a fi conform cu răspunsurile anterioare. Și chiar vede toate lucrurile. Asta-i o abilitate cu care venim din această lume în această lume, dar la care renunțăm, în primul rând pentru că pe măsură ce creștem nu se mai amuză nimeni la poznele pe care le spunem, apoi pentru că lumea are prea puțini adulți cu inimă de copil, care să și creadă că sughițul trece cu un pufuleț sau că mami, tati și bebe sunt frați gemeni. Habar n-am dacă-s un tată bun, știu doar că zâmbetul lui mi-a înviat inima de copil și nu mai vreau să renunț la ea. Mi-e prea bine când ne murdărim împreună, când dăm cu degetul mare în același toc de ușă, când împărțim un cornet cu înghețată și când ne uităm la lume fără să-i găsim vreo vină.

*Acest articol a fost scris la invitația Telekom, care vine în sprijinul taților care se străduiesc să fie #1 pentru familiile lor și lansează  MagentaONE prin campania Taţii #1. Nu spun să dai mai departe acestă povestire, dar precis știi una asemănătoare pe care să o împarți cu noi într-un articol sau chiar într-un comentariu la acest articol. Mulțumesc.

7 comments

  1. Sunt minunati acesti ingeri, binecuvantari, care vin in vietile noastre ca un dar.
    In fiecare seara multumesc lui Dumnezeu pentru minunea din viata mea…multumesc doar cu cuvinte..si mereu ma intreb ce am facut sa merit atata lumina si bucurie.
    E extrem de greu ca si mama singura sa fac fata la tot ce e necesar sa fac pentru copilul meu, dar asa o implinire sufleteasca, o feeicire, bucurie imi ofera fiecare secunda de cand a venit pe lume. …e minunat sa poti trai o asa bucurie.
    E minunat parfumul ei….nu am intalnit in viata mea un miros atat de profund, un miros de fericire, de liniste.
    In viata mea nu am simtit o imbratisare mai calda si plina de afectiune si de iubire neconditionata asa cum simt in fiecare dimineata cand ne despartim la gradinita.

  2. Ce frumoasă e această generație a tatilor prezenți emoțional în viața copiilor, care își dau jos „armura” de peste zi și se așeză pe covor lângă muntele de jucării, trăind fiecare chiot al celor mici cu maximă intensitate.
    Schimbând registrul, felicitări pentru eleganta de ieri si din toate zilele!

  3. Plimbare pe deal in prag de vara … cu Vladimir, Adi si Liviu. Ajunsi in varf ne-a tras sufletul din gura … (ce-i cu barba) iar bebe cauta scoici si melci … si-am admirat impreuna asfintitul soarelui lenes. A fost minunat ! … „Vladimir, vrei sa te ajut sa te ridici? Nu, pot singur! Am picioarele puternice.” O minune de copil. Multumesc Vladimir, multumesc Adi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *